Insomnia

Luni. De fapt, cînd ajungi duminica seara vezi tot felul de statusuri gen ”iarăși luni, nu!” și chestii date. Fiecare își face lunea așa cum o vrea.  Lunea mea este azi sîmbăta. Cu soare, cu muzică , cu ceai.  Am decis așa pentru că aveam nevoie de asta. Și lasă totul să se oprească pentru că așa mi trebuie. Azi e luni. Azi e zi frumoasă.

Hmm. Eu mă gîndeam, defapt mă gîndesc foarte des să-mi fac bagajul și să plec undeva. Așa pe vreo două săptămîni, să nu știu pe nimeni și nimeni să nu mă știe. Să stau pe o bancă cu o carte, și cartea să fie scrisă de Stephen King. Da pe bancă am să pun o ceașcă de ceai. Ceaiul puțin călduț, așa parcă e mai bun. Seara va fi pur și simplu seară pentru mine. Acea seară cînd te plimbi ore în șir. Mergi înainte și-l asculți prin căști pe Bob Marley, tot atunci realizînd că nu ai nevoie de weed pentru a te simți mai fericit sau mai relaxat, decît ești. Noaptea va fi atunci cînd o să mi-o programezi eu. Azi la 12.00, mîine la 00.00. N-am să știu cum trece timpul. N-am să vreau să știu. Probabil, e stupid să vrei doar alt anturaj, o carte, o cană de ceai și muzică frumoasă, dar de asta am nevoie. Important e acolo unde nu mă știe nimeni. Important e - singură.

Stai și rîzi. Ridici păharul cu tequila și rîzi de glumele care nici nu te interesează. Important e să nu te gîndești la ce te deranjează sau te doare. Nu e o soluție să beai cînd te doare o bucată de suflet, dar decît să boșești ca un copil de 2 ani, mai bine beai și rîzi. Și uite te gîndești totuși la toate alea ale tale, dar încerci să uiți. Și îi zici să mai toarne. Și iar. Și iar. Și în final stai „gruzit”. Îți dai seama că tequila nu te ajută și ești, defapt, proastă. Hai să scoatem prostia din noi și să nu bem în gruz... Găsim alte modalități de a ne refugia.

Iaca azi mă simt straniu. Da nu așa, da tare straniu. Stranietatea pentru mine azi înseamnă: să fii foarte happy pentru cineva; Să fii mîndră pentru cineva; Să vrei să înăduși în huguri și în general să vrei să fii așa alături. Să zici cuvinte care nu te reprezintă. Cuvinte dulci, zăhăroase și tare rozove. Nu te reprezintă, dar o faci. O faci pentru că un om poate conta foarte mult. Și realizările unui om pot valora uneori mult mai mult decît ale tale. Probabil mă simt straniu de fericită pentru că EA este om - om din ăla care e al tău. Probabil e genială pur și simplu. Probabil? Nu! Sigur! Ap iaca, detco: So proud of you!

Poate că fug acuma de task-uri care le am sau poate sunt prea plină de fericire și simt necesitatea de a scri. Nuștiu, dar scriu. Scriu pentru că oamenii sunt geniali. Scriu pentru că mă simt necesară. Scriu pentru că realizez că 3 zile petrecute lîngă unii oameni au fost de neuitat. Scriu pentru că ei really care about me(cel puțin eu așa simt). Stai așa la bucătărie și gătești. Și uite e 00.00. E ziua ta. Ție nici prin gînd să-ți treacă să intri pe facebook, să mai vezi ce e acolo, dacă sunt ceva felicitări sau alte chestii. Și cînd aștepți rîndul în duș, intri și vezi un video la tine pe wall și îl privești. Și îți curg lacrimi, pentru că nu ți s-a mai făcut așa ceva. După care vrei să te duci la somn. Deja stai în pat, dar ea te ține trează cum poate. Atunci auzi gălăgie în hol și îți dai seama că „băi, ce fignea? Ei nu puteau să vină!”. Și vrei să fugi să te ascunzi la balcon, pentru că emoțiile te copleșesc și nu vrei cineva să vadă cum boșești de bucurie. Ei știu. De f...

Ce faci cînd plouă cu ură la tine în suflet? Spargi vesela? Strigi din răsputeri? Taci? Încerci să-i urăști pe toți în jur? Fugi? Nuștiu. Eu nuștiu ce fac. Fac nimicul exprimat prin muzică, ignorare și durere. Aș zice că am nevoie de singurătate, pe care nu o voi putea avea cel puțin două zile. Păcat. Păcat de ziua de ieri care fost una din cele mai fericite.