Insomnia

Dimineața. Duș. Ceai. Universitate. Casa. Noapte. Și iarăși dimineața. Mda, same shit different day(Stephen King). Ne-am blocat în rutină. Trăiți azi, trăiți acum. Nu puteți fi siguri că va veni ziua de mîine. Și atunci, luați o carte, spuneții mamei că o iubiți, ieșiți cu prietena și oferiții un umăr pe care să se plîngă, mergeți în parc și priviți sufletul naturii, faceți noi cunoștințe. Face-ți ceva. Sincer nu-i ok, cînd stai acasă cu gîndul că te-ai certat cu părinții și nici nu le dai nici un semn de viață, nu-i ok că ultima ce ați citit e numărul de calorii de pe un batonaș de ciocolată, nu-i ok să aflați despre problemele prietenilor doar din blog și deloc nu-i ok să nu vedeți frumosul din jur. Viața este azi, trăiți acum, nu lăsați pe mîine, nu faceți fiecare zi din viață să fie ca cea de ieri. DO NOT!

81 pentru cineva este doar un numar, o combinație de cifre. Pentru mine e mult mai mult, este o veșnicie. Veșnicia aceasta se strecură prin degete, lasă amintiri. Îmi pare rău, îmi pare foarte rău că nu am spus multe atunci cînd aveam cui spune. Îmi pare rău că nu am arătat cît de importantă îmi era prietenia și pur și simplu prezența ta. Au trecut 81 de zile, 4860 de ore - ore în care tu nu m-ai ești. Știu că deja nu m-ai contează, dar totuși scriu. Nu știu poate asta îmi pare o soluție, îmi pare că totuși îmi  auzi gîndurile. Îmi pare rău că nu am fost mereu sinceră, știu că de multe ori tu erai persoana care îmi nimerea sub mîna fierbinte. Mulțumesc că ai fost mereu sincer, atunci cînd nu îti plăcea ceea ce zic, sau cînd vroiai ceva, ba chiar cănd ai spus că mă placi. Ai spus-o de multe ori și mulțumesc, și totodată scuză little bro.  24.08.1994 - 03.11.2011 (RIP Artur) P.S. Fi-ți sinceri cu oamenii dragi, nu ascundeți niciodată sentimentele, aruncați masca deoarece î...

Muzica- o temă extrem de importantă, nu numai pentru mine, ci cred eu pentru fiecare om. De ce? Păi normal, deoarece orice piesă se poate asocia cu anumită persoană, fiecare notă este o amintire.  Pentru muzica este ziua de azi, amintirile de ieri și o îndrumare spre mîine. Ea îmi creează ziua, e destul să aud o melodie cunoscută, pentru a-mi aduce aminte de nopti nedormite cu oameni mega faini și asta îi MEGA kruta. Într-o zi priveam eu  ONE TREE HILL, (nici nuștiu cum am dat de el, căci nu mi-a plăcut niciodată, dar chestia nu-i în asta) eram acasă la Edineț, departe de prieteni, departe de sufletul meu dibil (Jitari de tine e vorba) cînd la un moment dat am auzit Sideways - Citizen Cope. Nici nu vorbisem cu ea vrio două săptămîni, dar am simțit-o atunci lîngă mine - asta cred eu este magia muzicii.Mai este ceva cînd ascult clasica, cum ar fi ceva de gen Mozart, evident că nu pot să nu mă gîndesc la Bethy, doamne cîtă muzica bună am ascultat cu tine omule. Nu pot lăsa ...

Zilele trecute am avut ocazia să vorbesc cu un omuleț extraordinar pe nume Elena. M-a impresionat foarte mult ea însăși și tema care am abordat-o. De fapt, am vorbit despre terorizm și viața de zi cu zi din Pakistan și deci, foarte multe lucruri m-au uimit. Mi-a plăcut faza cu atitudinea către femeie. Deci care era faza!? De fapt, femeile acolo sunt foarte respectate într-un oarecare fel pot spune că sunt sacre. Mama pentru ei este un element de neschimbat, e pe primul loc în viața oricărui. Dar asta la nivel good moments, mi-a spus că la intrarea în orice local stau boddyguard-zi cu arme (mă rog e dezastru în tară). Știți am rămas în oarecare fel trăsnită, dacă pot să zic așa, de decolajul nivelului de viața a pakistanienilor. Dacă sunt oameni bogați, atunci sunt foarte bogați și trăiesc toți într-un orășel(care la rîndul lor sunt puține orășele de gen); dacă sunt săraci, atunci sunt foarte săraci. Îi oribilă situația cred  eu, dar asta e. Încă un moment nici nuștiu cum să-l num...

Filmele. O, da acestea ocupă o bună parte din viaţa noastră. Eu ador filmele de gen Harry Potter sau Matrix, dar totodata îmi plac şi cele de gen The Notebook, mai ales dacă iubeşti să le compari cu cărţile după care sunt regizate. Nuştiu cum voi, dar eu ador să revăd filmele de milione şi miliarde de ori, şi nu contează dacă e filmul preferat sau unul pe care îl detest. Ceva timp în urmă, m-am rezervat pentru The chronicles of Narnia. După prima vizionare, cîţiva ani în urmă, nu chiar pătrundeam în sens. Ba chiar sunt oameni, spre exemplu mama mea, care zic: băi la ce rahat te uiţi, poveşti nu alta, ai ieşit din vîrsta aceasta! Hmmm, maybe... dar, după ce am revăzut filmul această iarnă, am realizat despre ce se vorbeşte şi anume despre relaţia cu divinitatea, cu Dumnezeu, aşa să zicem. Uite eu nu sunt persoană religioasă, dar mi-a plăcut felul în care se prezintă acolo relaţia oameni-D-zeu. Acel leu este întruchiparea credinţei fiecăui om, credinţei în ceva sau cineva. Îmi place că...

Am scris odată despre mare bucurii. Acum vreau să scriu despre un mare dor. Nu sunt în Chişinău deja de vreo 10 zile, şi sunt oameni care îmi lipsesc enorm. Şi îmi lipsesc nu numai pentru că nu-i văd, dar şi pentru că nu-i simt. Nu simt că le este dor şi acestora. Hmmm like a LOH aş spune, mă simt cam aşa. Nu vreau să spun că sunt ceva de gen forever alone, fiindcă chiar nu sunt. Dar, nu vreau să pierd ceea ce am. Deci, vă rog nu plecaţi!

Vi s-a întîmplat vreodată să pierdeţi ceva? Cred că da. Ştiţi sunt oameni care colecţionează diferite lucruri. Eu cred că am o colecţie întreagă de oameni pe care i-am pierdut. Rău, rău pt mine. Faza e că n-am iubit niciodată să colecţionez ceva, faza e că chiar dacă pierd persoane totuşi sper să le regăsesc. Proastă, naivă. Cui îi pasă? Am zis deja, odată că oamenii sunt făţarnici şi chestii de genu??? Da, sigur. Atunci, vă rog, luaţi dragostea asta enormă pentru oameni, scoteţi-o din mine, nu am nevoie de ea.