Insomnia

Demult nu mai există NOI. Sunt EU și ALȚII. Fie EU se izolează undeva în golurile sufletului, fie ALȚII ignoră, profită, dezămăgesc. Sau poate ceva din jur se mișcă acum altfel și nu permite să existe simbioză între EU și ALȚII. Probabil, AZI  EU nu are nevoie de nimeni și nimic, doar de pace și singurătate. IERI EU avea nevoie de multe. De dragoste, de înțelegere, de nenumărate cuvinte care să încălzească sau să liniștească. Și vrea să zică pe jumate le-a primit. Probabil, avea așteptări mai mari. Probabil, avea nevoie de mai mult. Probabil, EU e un simplu om care cu cît mai mult are cu atît mai mult dorește să aibă. Probabil, ăsta e motivul de ce AZI vrea singurătate. Probabil, datorită singurătății, va înțelege MÎINE că ar trebui să se bucure cu ceea ce are, să-i iubească pe ALȚII doar pentru faptul că ei există, să deschidă ochii și să se bucure că a văzut cum se scutură frunza pe nuc. Probabil, EU încă are nevoie de timp ca să crească. Probabil, AZI EU este doar un ”...

Erau mulți. La început nu se priveau. Peste un timp deja, își ascundeau degetele încleștate sub masă și așteptau să iasă nevăzuți. Și da, ei au ieșit. Ei s-au certat, foarte mult s-au certat. EA îi trăgea cîte o palmă pentru cuvintele ce i le adresa, EL o săruta. EA îi zicea că nu-l mai așteaptă, EL repeta cît de mult o iubește. Și totul se făcea bine pe cîteva clipe. și erau doar ei doi și noaptea. Însă EA iarăși se trezea la realitate și încerca să vorbească. Și iarăși ceartă amestecată cu săruturi și lacrimi. La sfîrșit, EA a promis că va aștepta cît o să mai încapă în EA răbdarea. EL a promis că odată vor exista ei. Dar acum îi despart mii de kilometri distanță și 70 de miliarde de sentimente.

EL zice că deja mai mult de 5 ani o iubește. EL zice că EA are vină, EL zice că niciodată nu o putea înțelege, nu putea înțelege ce vrea EA. Cred că, ambii au fost sau încă sunt prea mîndri. Acum EL probabil a plecat deja, probabil nu...