Deschid pagina, scriu vreo două - trei rîndri și-i dau „delete”. Privesc pagina albă cu tot felul de instrumente în bară. Și-mi tac gîndurile. De mult timp deja îmi tac gîndurile. Tăcere răsunătoare în labirintul creierului. Probabil caut scuze cînd spun că serviciul îmi ia puterile și de aia nu mai aranjez haotic cuvintele în tot felul de aberații. La sigur sunt scuze. Acum odată ce am deschis această pagină vrau să revin în vara mea. Acele 2 săptămîni, pline de acțiuni, pline de emoții și descoperiri. Acele săptămîni care de fapt și au fost pentru mine vară, pentru că de la sfîrșitul lui iulie am dat startul toamnei. ... Oricum am rămas acolo - în vara mea, cu persoana iubită, cu telefonul deconectat și cu unica dificultate întâmpinată - temperatura aerului. Sunt acolo pe străzi înguste, privind în jur și minunîndu-mă de arhitectură, de soare, de biciclete și tot felul de obiecte și procese. Sunt pe malul lacului... îmi scald picioarele, într-o mînă țin două pietricele, ...
When someone catches your dream