Insomnia

Cred că devin banalitate istoriile astea despre un EL și o EA, dar totuși scriu... De data aceasta vreau să scriu cum s-au schimbat acești doi. La început era o glumă, care pe dînsa o enerva enorm - pe dînsu-l amuza, nuștiu cum.  EA se supăra și nu vorbea cu oamenii care glumeau pe seama lor, mărea ochii și se înfoia. EL era ca și întotdeauna calm. Acum- acum e altfel. EA e peste ocean și auzind glume despre ei doi pur și simplu zîmbește. EL, însă la glumele altora, le dă în față cu o altă glumă și evită tot felul de vorbe.  Ei doi s-au schimbat. Fie ceva există, fie vrea să existe.  Așteptăm doar să se evapore toată apa din ocean și ei doi să fie mai aproape.

Deschid ochii. Privesc în fereastră și lenos mă scol din pat. Îmi iau tradiționala cană cu ceai verde și ies pe balcon. Iau pachetul, dar decid că azi trăim fără nicotină. Cred că e ora 5, poate și mai devreme. E dimineața. Azi nu-mi iau căștile - e păcat să ascult muzică, cînd pot asculta vîntul și valurile. Merg. Răsulfu. Trăiesc. Undeva la 3 pași de apă mă opresc și mă întind pe nisip. Și privesc cerul. Acele cîteva păsări deasupra capului țipă nuștiu cum prea tare, dar în starea anestezică în care sunt îmi pare că e mai peacefull așa. E 6 și 30 deja, și soarele și-a arătat o parte mai mare decît vroiam să văd și zic că plec înapoi. Și iarăși stau pe balcon, și iarăși cu cana mea de ceai, Și acum pachetul s-a lăsat deschis. Și rămîn doar eu, și cîteva sute de pagini de „Dreamcatcher”. Și totul ar fi perfect dacă s-ar întîmpla acum. 

Fiind copii problema noastră globală era: de unde să luăm un leu pentru înghețată sau băgarea cu de-a sila a prînzului în noi. Cel puțin problema era bine definită, noi știam exact ce vrem, cum și cînd. Știam exact că ne trebuie. Și totul era foarte ușor pentru noi. Acum noi ne creăm un strat de energie împrejurul nostru, care reprezintă problema noastră - problema care de fapt nu e. Noi știm că ne e rău, dar nu știm de ce. Noi știm că vrem să boșim că un copil de 2 ani, dar nu știm cauza. Noi ne demotivăm, noi ignorăm și respingem oamenii din jur.  Ne complicăm. Uităm că acel strat de energie are proprietăți care se pot ușor modifica. Dacă vrei să boșești, boșește , da tare, așa să te audă tot cartierul. Eliberează-te și ai să observi cum energie din jurul tău se transformă dintr-un strat dens, în altul mult mai liber, mult mai al tău ca o bucată de cosmos.  Noi oamenii suntem ființe necunoscute încă pînă la sfîrșit. Fiind copii procedăm matur cu decizii nu atît de ...

Deja a 4 vară la rînd, mă rog aproape vară. Fiecare din astea 4 vin cu mari neclarităţi în viaţă. Neclarităţi din alea sufleteşti cînd nu ştii ce vrei, unde vrei să fii, cu cine vreai să vorbeşti. Te scunfunyi în întrebările astea ca şi cum te-ai scufunda sub apă şi ceva te-ar trage la fund. Important e că tu singur nu faci nimic ca să ieşi din starea dată. Probabil îţi place să o faci pe jertfă de aia din drame sau poate pur şi simplu nu ţi-ai dat încă seama că eşti cu un picior în "viaţă". Problema e că în momentul în care înţelegi că nu totul e ok; eviţi să vorbeşti cu cineva despre asta. Păi şi normal, tu doar eşti atotputernicul şi nu-l vei face pe unul slab. Şi aşa te vei închide cît se poate de tare şi nimic probabil nu te va scoate din starea dată. Şi la urmă rămîi cu două opţiuni: fie să trăieşti o viaţă falsă, fie să nu o trăieşti deloc. Există o a treia variantă, dar tu eşti prea mîndru ca să o accepţi. Păi hai rămîi mîndru!

Ziceam de multe ori despre EL și EA. Acum vreau să vorbesc de EL fără EA sau invers, mă rog nu asta contează - contează faptul că EI nu există, dar există ceva între EI. Nici unul dintre acești doi nu vor accepta faptul că există ceva, pentru că sunt poate mult prea gînditori sau cum naiba să mai numesc asta. EA nu poate, nu poate să-l vadă cu cineva; EL ignoră să vorbească despre altcineva de fața ei. Astea sunt sentimente neînțelese de ambii, sentimente ignorate și ascunse undeva în adîncurile lor. Nu se știe cauza, se știe doar că sunt sentimente la ambii. Este EL și EA care există aparte unul de altul, însă ceva îi leagă, ceva ce alții nu văd. Ceea ce doar ei simt.