Insomnia

Ce ar însemna fericirea? Cu toate că  mă simt fericită, nu aș putea da o definiție exactă. Este mult prea complicat și înacelași timp mult prea simplu, pentru a reda cu exactitate această stare. În fiecare zi, fericirea capătă definiție aparte. De ce eu sunt fericită? Mă fac așa oamenii din jur. În mare parte mă fac fericită doar oamenii. Știu că pot să vorbesc mult și fără sens, să fac lumea să zîmbească indiferent de faptul cum sunt interpretate cuvintele sau cum mă impun ca personalitate. Prefer ca oamenii să creadă că puțină seriozitate există în mine și să rîdă alături. Mă simt fericită atunci, cînd prietenii mei zîmbesc. Mă simt fericită atunci, cînd mult iubitul meu papa, din celălalt capăt al firului îmi zice ”peștișor”. Mă simt fericită cînd ascult muzică frumoasă. MĂ SIMT FERICITĂ.

Azi mă gîndeam la chestii puțin mai diferite și mai stranii pentru mine. Gen- relații. Cred că, dacă aș fi persoana care vrea relații aș aștepta o altă persoană concretă și 10  ani. Nu sunt romantică , însă cred că dacă ar fi persoana potrivită care se inscrie în toate 3 aspecte ale relațiilor(gen: friendship,love,sex) atunci, de ce nu? Majoritatea nu au răbdarea de a aștepta,zicînd că le trece viața pe alături. Dar, aș vrea răspuns la o întrebare: atunci cînd ești cu altcineva doar pentru a fi în relație și nu pentru că e persoana potrivită, unde  e viața? Care e scopul? Să fii o viață lîngă omul care-l urăști sau să faci un copil,care prin urmare e nevoit să simtă greutățile divorțului. Cred că aceasta ar reprezinta o simplă existență a ființei umane. Probabil, gîndesc acum puțin în stil de melodramă,dar totuși mă frămîntă întrebarea : de ce oamenii aleg ceea ce este ok pentru oamenii care- i înconjoară și nu ceea ce îi ok pentru dînșii. Nu cred, că în cazuldat este ...

Toți vor ceva. Unii din ei vor pozitivismul tău, alții seriozitatea ta, ceilalți mai vor ceva doar ei știu ce. Ce vreai tu? Vreai timp, vreai să nu te oblige alții să faciceva, vreai să nu dai explicații. Sigur poți face toate astea, probabil ai ceva. Dar, who cares? Da, există ceva! Păcat că nimeni niciodatănu va afla ce. Nimeni nu va ști ce a fost atunci și deci, întotdeauna o să caute explicații, o să te oblige să faci ceea ce nu dorești să faci.

Cîte istorii despre un EL și o EA am relatat pînă acuma? Una, cred eu. Adica, la sigur e una,pentru că altele chiar nu meritau a fi relatate. Zilele trecute observam încă una din istorii. De fapt, nu o voi numi istorie, ci o încercare de a crea o oarecare legătură. Există un El și o EA, și ei există aparte unul de altul. EA - micuță, pare a fi sweet. EL - sweet, dar nu pare a fi micuț. EA îl privește direct în ochi(ar fi mai romantic să zic ce culoare au ochii lui, dar nuștiu), EL în acest moment se preface că are de vorbit cu cineva și într-un oarecare fel o ignoră. EA se apropie de EL atît de mult încît, EL e nevoit să facă un pas înapoi și după aia să-și dea seama că pînă aici era, mai departe stă dulapul. EA nu este obișnuită să audă ”NU”,  EL - pronunță, doar acest cuvînt. De fapt, e trist. E trist pentru ambii. EA, care mereu are atenția tuturor, o caută doar pe acea care nu o are și în zădar. EL, care chiar nu vrea atenție din anumite motive, o primește prea multă și se...

Depresie? Nu, n-am auzit. Săptămîna nu a fost deloc grea, cel puțin din punct de vedere fizic. Dar... acest ”dar” care apare permanent mă cam atacă deja. Nu-i pe asta, ziceam că există acest ”dar”. Din punct de vedere spiritual, oficial sunt moartă. Nu cred că e ok ca un om de 20 de ani, care mereu controlează orice decizie și orice acțiune a sa, să nu cunoască ce vrea. E stupid sau naiv, nuștiu, numiți cum vă place. Cu atît mai mult să nu știe nimic, înafara faptului că vrea să plece. Acolo, peste 4 granițe sau undeva peste ocean sau nu depinde unde , principalul e să nu rămînă aici. Știe bine, dacă rămîne supără unii din Ei, dar Ei contează ft mult. Știe bine că dacă pleacă, atunci ÎL dezamegește și el a trăit non-sens o viață pt tine. Toți au așteptări. EA se dedică complet pt a-i satisface. Nu aș zice că nu-i place ceea ce face, pur și simplu nu o face așa cum vrea EA , ci cum vreau Ei. De ce o face așa? De ce nu reacționează imediat la atitudinile, cerințele și dorințele alt...

Ești aici, pe fotoliu din fața mea. Nu te simt. Vorbești, privindu-mă în ochi. Nu te simt. Adormi seara pe umărul meu. Nu te simt.  De ce? De ce, eu nu te simt? Nu e vina ta, cred că și tu îți pui această întrebare. Probabil, s-a acivat iarăși acea setare stupidă pe care o am. Ea nu are denumire, pur și simplu mă gîndesc prea mult, încerc să echilibrez bălanța, analizînd toate ”pro” și ”contra”. Probabil eu sunt defectată, sau poate tu prea afectat. Poate eu nuștiu ce vreau sau tu știi prea bine. Sau nu există fire între noi pe care să le aducem în regulă.  Iarăși prea multă analiză asupra tuturor acțiunilor noastre.  Eu știucă nu vreau, dar cred că s-ar putea. Prin concluzie, eu vreau. De ce neg aceasta? De ce mă contrazic?  Un om puternic nu face așa. Prin concluzie, sunt slabă! Ba nu, știu că nu sunt.  Sunt puternică, deci trebuie să fac ceva cu haosul care domină gîndurile și acțunile mele.

Azi, gîndindu-mă la o domnișoară (de fapt cunoscută de a mea) de 16 ani, am înțeles că am crescut. Ce am în vedere? Vorbesc anume de maturizare. Cum am înțeles? Cred că pentru a explica o să descriu o istorioară.  Ea are 16 ani și crede că Îl iubește. El, însă nu. Spun aceasta pentru că știu, Îl știu pe EL, de mult timp. El fiind slab la lacrimile oricărei fete, are frică să-i zică, ba chiar să-i facă aluzie referitor despărțirii lor. Nici nu sunt cuplu de fapt, dar totuși... Ea plînge de la oricare fleac, dacă nu ridică receptorul sau dacă este ocupat și nu se pot vedea. Mă rog, cred că multe micuțe au trecut prin asemenea etape,cînd mureau de așa-numita dragoste. Și deci așa murind ”suge” kilometri de foi de tigară, se întîmplă și să bea pîna la pierderea cunoștinței. Pare rău de așa cazuri, încerci să ajuți la soluționarea dramei. Păcat că nu se primește. Care era faza cu istorioara? Păi uite, mai demult îmi ucideam și eu ceva probleme în ”iadul dulce”- (așa credem la mome...

Azi vine. Nu s-au văzut de ceva timp, probabil că nici azi n-o să se vadă. Dar totuși, vine.  A trecut ceva timp de cînd nu s-au văzut. Acum Ea trăiește altfel, lucrează mult, se distrează la maxim și permite EI ”nevtemu” foarte multe. Dar nu toate, Ea doar bea din gingășia carei se oferă și se blochează iarăși.  El? Nu știe Ea ce El face. Era interesată mereu de viața Lui, însă e și prea indiferentă pentru a face rost deasemenea informații.  Azi vine. Distanța - miliarde de secunde, destinația - necunoscută.