Insomnia

Întotdeauna era EA persoana care zicea că întotdeauna va rămâne aici, alături de părinți, în această țară. Azi lucrurile se schimbă, tot mai des cineva îi zice să vină acolo în vechiul oraș german. Și se tot gândește ce să facă. Astfel va trăi un timp până să înțeleagă dacă mai poate sta sau deja e timpul să plece. Până când rămâne...

Ea iubea enorm să citească nopți de-a rîndul, să nu doarmă zile multe. Ea iubea plimbări rătăcite, ploi calde, și ceai verde de la o butcuță colorată. Ea iubea să meargă pe stradă și să întîlnească multă lume cunoscută cu care să vorbească despre nimicuri și despre tot în același timp. Îi plăceau serile lungi în parc cu o chitară și cîntece în stil reggae. Iubea să urce în troleibuz, să-și pună căștile și să citească ceva din clasica rusă pînă ajunge la stația terminus. Îi plăcea la nebunie să fie cuprinsă strîns de lucru ca să uite de tot pe lume, mai ales pentru ca să poată uita de durerea de așa numita dragoste neîmpărtășită. Le făcea pe toate și se simțea cu adevărat fericită. Se simțea fericită cînd putea să întîlnească răsăritul la balconul etajului 6, cu o carte în mînă și cana cu ceai lîngă picior. Acum toate astea nu mai persistă. Ele, de fapt, pur și simplu nu sunt. Acum totul e un fel de căutare de adevăr, un fel de „dă să mă păzesc de trădări”. Acum cana cu ceai se t...

Azi răsfoiam newsfeed-ul la o rețea de socializare și am dat peste un citat, să-i zicem așa :  после многочисленных предательств, очень сложно говорить "я тебе верю". Ap iaca hai să examinăm fenomenul de încredere. Întotdeauna îmi părea interesant cum poți să ai încredere atunci când ai fost rănit așa de pe la spate, cu cuțitul minciunii sau a tradării.  Cum poți să crezi unui om despre care știi că a trăit sau trăește în epicentrul minciunii și să ai încredere. Mă rog, eu cred că poți. La urma urmei toți suntem păcătoși, însă cât timp va avea nevoie iecare dintre noi pentru a avea încredere în cineva și pentru a câștiga încrederea altora.  În fine, cred eu, noi niciodată nu vom avea încredere în nimeni. Probabil este un instinct al nostru de a ne apăra sentimentele, sufletul, starea morală și cea fizică. Probabil este o limită pe care singuri o construim împrejurul nostru.  Probabil, este și un mod de viață.

Noapte. Deschizi ochii și vezi alături un corp pe jumătate dezgolit și aproape nemișcat, doar pieptul i se ridică periodic pentru a face acea răsuflare adâncă de care are nevoie pentru a trăi. În ogradă, ca de obicei, luminează un becușor și toată lumina, de fapt, îi cade peste față, încet se prelinge printre gene și lent ajunge la buze. În cameră e liniște apăsătoare care o întrerupe doar bătăile inimii acestui corp - bătăi ritmice, puternice. Întoarce capul puțin spre tine și te strânge mai tare de mână, iar tu stai așa și urmărești fiecare strop de lumină care îi jucau pe față și acum au trecut mai mult pe păr. Nici acele câteva șuvițe de albeață nu mai erau observabile de la acea lumină. Îl privești și înțelegi că uite acum cu siguranță e aici cu tine, și-l cuprinzi așa cum poți tu. Și îți pare că dacă slăbești cumva această îmbrățișare, corpul de lângă tine se va risipi în mii de fărămituri și va dispărea undeva în lumina aceasta care se strecoară în noapte. Adormi. În sfâr...

В 5 утра. В 5 утра люди решают уехать из клуба или отключить компьютер, погладить спящего рядом кота или покурить, позавтракать или пойти спать, выехать в аэропорт или написать смс любимому человеку, включить фильм или заказать еще 100 грамм. В 5 утра люди делают выбор. Ты - мои 5 утра. Будь ближе. așa să fie

Câte istorii despre EL și EA există? Cred că milioane. În fiecare zi se formează cupluri, în fiecare zi cuplurile se destramă, în fiecare zi un EL sau o EA rămân fără jumătatea sa. Azi vorbim despre o altfel de istorie. EL trăia destul de bine. Avea o jumătate, avea și multe „ele” care îi alinau singurătatea. Totul părea să fie ok pentru un tânăr de vârsta lui. Era, probabil și este, încrezut în puterile sale, avea și are aspirații mari și vise. Înconjurat de prieteni, unii mai adevărați, alții mai ne prieteni decât se cred ei. Și totul era perfect. EA tocmai lăsase în urmă o istorie de acum 6 ani. Mereu activă, pozitivă și extrem de liberă. Peste măsură liberă. Mereu ocupată, mereu în ambuteiajul de activități și oameni. EA, persoana care se scufundă în lucru, atunci când se simte rău sau atunci când are nevoie să uite de tot pe lume. Și pentru EA asta era perfecțiunea întruchipată. Într-o zi s-au întâlnit aceștia doi. S-au întâlnit și îndată au găsit teme de discuții, de fa...

Există așa oameni pentru care poți face orice. Există așa oameni pentru care tu ai nevoie să faci ceva. Există oameni care primesc gesturile tale și îți răspund; și există oameni cărora le este ca în cântecul lui Carlas Dream. Și atunci tu te trezești și te gândești mai merită oare să încerci, mai merită oare să cauți calea spre idilie. Și te gândești că, probabil, ai trecut peste prea multe momente grele pentru a înceta încercările acum. Dar nu știi dacă de partea cealaltă de fir sau monitor cineva are nevoie de încercările tale. Ideea e că momentele astea grele sânt menite să apropie și mai tare și să facă oamenii mai puternici împreună. Anume împreună și e important să înțelegi asta la timpul potrivit. Și crezi că vei lupta până la urmă, nu contează dacă rezultatul va fi unul din cele mai bune care pot exista sau dacă vei rămâne distrus total, umilit și slab. Tu lupți pentru ceea ce e al tău, lupți pentru că merită. Tu vei lupta pentru că odată cineva a luptat pentru tine. ...