Demult aveai ocazia să mergi pe un vechi teren de fotbal, pe care demult nimeni nu mai vine. Aproape nimeni. Din când în când poți vedea acolo cum cineva se învață a merge la volan. Dar... în rest nu e nimeni. E doar vând și liniște totală. Stăteai acolo ore întregi în tăcere, fără telefoane și ceasuri, făsă ca să simți trecerea timpului sau în general fără ca să simți ceva. Demult nu ai mai fost acolo. Demult nu mai auzi liniștea. Demult nu mai ești calmă. Și da - e problema ta. E problema ta că ești așa cum ești - plină de isterii necontrolate, plină de neînțelegere și de negru. Dar... ai nevoie să fii auzită de oricine sau orice. Și în acest moment te gîndești la acel vânt de pe vechiul teren de fotbal și la liniștea care te asculta incontinuu. Și liniștea era unica care te asculta. Și tu erai unica care asculți liniștea. Acum e altfel. Ești omul fără sentimente, fără emoții, plină de egoism și chestii de genu care te supără enorm. Sau pur și simplu nu te înțele nimeni. ...
When someone catches your dream