Insomnia

Știți de multe ori mă apucă așa un sentiment de „ce fignea?”, cînd nu știi ce să faci sau cum să faci. Așa un sentiment cînd vreai să stai lîngă un anumită persoană și să-i zici că de mult contează, dar nu poți. Nu poți pentru că pur și simplu nu poți. Probabil, e mîndrie sau poate frică. Eu nuștiu ce e asta. Probabil, sunt ambele. Aceasta doare. Doare, pentru că trec anii, și trec foarte repede, dar tu tot taci și tot îți pare că mai bine ai zice și, cel puțin, ai vedea care e situația. Ai vedea reacția, ai vedea că nu merită acest om să fie unul din cei care contează. Dar... nu o faci. Probabil, e doar o creatură a unui ideal-iluzie sau poate sunt persoana care chiar doar de o persoană are nevoie și atît. Nuștiu! Tot stăm în așteptare!

Erau la o masă. Se priveau incontinuu. Dar erau la o distanță de 77 de miliarde de kilometri unul de altul. EL povestea istorii de-ale lui. EA ca și întotdeauna le asculta și îi plăcea. Îi place să-l asculte. Însă, doar asta. Probabil a venit timpul ca EA să nu se mai gîndească la EL. Probabil, a venit timpul ca EL să-și trăiască viața de unul singur. Și nu contează cît de mult se vreau, și nu contează cît de mare este dragostea(dacă nu a lui, atunci a ei). Cîteodată pur și simplu ar trebui să lăsăm oamenii să treacă prin viața noastră. Probabil e și cazul lor. Cineva a zis odată că dacă ar trebui să fie împreună, atunci vor fi. Vedem ce va fi.

Trăim! Ba nu, doar zicem așa, dar în realitate, pur și simplu, încercăm să supraviețuim. Ne interesează job-ul care ne-ar aduce bani și nu plăcere; oamenii cu care este ușor și nu acei pe care-i vrem alături; relații vantajoase pentru a căpăta influență și nu legături emoționale care ar fi hrană pentru suflet. De obicei, zicem minciuni. Paradoxul e că ne amăjim pe noi înșine. Ne privim în oglindă și repetăm că facem totul pentru viitorul nostru. Adevărul e că fugim de la adevăr. Adevărul e că, pur și simplu,  fugim - fugim de la tot: de la dornțe, de la visuri, de la pasiuni. Noi, pur și simplu, fugim. Probabil, asta ar fi varianta cea mai facilă de a „trăi”. Modul în care evităm toate trăirile care într-un fel sau altul ne afectează. Așa trăim practic toată viața. La început zicem că mergem la facultatea care ne-au ales-o părinții și nu încercăm să luptăm pentru visul nostru. Creștem și ne angajăm la un job cu ajutorul unui prieten/sau prietenul prietenului/sau bunel...