Insomnia

Frig. E un frig greoi asupra orașului și asupra sufletului.  Căldura din calorifer nu încălzește camera și cana de ceai nu poate încălzi corpul. Nici măcar mesajele care altădată te-ar face să zâmbești și să simți un fel de val de emoții îți sunt indiferente. Cineva zicea că e toamnă - e așa o perioadă când începe hibernarea. Pentru EA, probabil, e o perioadă mai îndelungată decât un sezon în care e rece, în care nu dă afecțiune, în care nu relată gânduri, în care nu acceptă ieșiri la cafea și discuții despre viață. E perioada în care persistă egocentrisml ei. E perioada în care ghețarii ar fi trebui topiți cu dragoste, muzică și emoții. E perioada în care are nevoie de tot fără să ofere ceva în schimb.

Azi cred ca sunt pentru prima data, timp de jumatate de an sau poate chiar mai mult, singura. Destul de multe ore sunt singura. Sa fi fost acum o alta toamna, probabil ar fi fost perfect pentru mine. Ar fi fost perfecta cana de ceai verde, piesele patrunzatoare undeva in ungherasele inimii si apasatoarea solititudine, care alteori era cel mai potrivit refugiu. Nu pot zice ca acum acestea sunt iritante sau ne la locul lor, insa ele nu mai sunt acele chestii ale mele, acele chestii care ma caracterizau atat de bine in celelalte toamne. In aceasta toamna, orele de singuratate starnesc ganduri trecute, amintiri nepotrivite si meditatii neplacute. In aceasta toamna solititudinea nu este acea caracteristica pe care o doresc mereu la indemana. Toamna asta, lafel ca si ultimile anotimpuri trebuie umpluta cu alte chestii importante: - melodii care fac sa te scufunzi in adancul patului si sa fii incalzit de suflet, - placeri de a fi aproape de cineva, - tigari pe pervasul de la fereas...

Sunt zile din astea cand iti pare ca toata lumea si tot universul sunt impotriva ta. Ma rog, poate nu este intentionata chestia asta, dar faptul ramane fapt, totul imprejur te face sa te simti netrebuincios. In asa zile nu prea intelegi de ce faci un lucru sau altul, nu intelegi care este sensul sa faci macar ceva pentru cineva. Probabil o astfelde stare se numeste "eu m-am z****t" sau e simplu o stare de extenuare care te roade spiritual. In asa zile intelegi ca vine periaoda unei depresii. Depresie din alea cand ti-e dor de oameni, dar nu vrei sa-i vezi, nici macar sa-i auzi; cand filmele indagite devin iritante, iar muzica prea banala pentru a fi ascultata. Cineva a zis ca e un fel de placebo effect toate astea. Cica "singura iti bagi in cap toate bredurile astea". Da, poate e asa, insa poate e si o incercare prea brusca de a trece de la un mod de viata la altul. Probabil mai e nevoie de timp pentru a simti iarasi ca esti important si ca da contezi. P...