Insomnia

Toată viața mea am dorit ca oamenii să fie puțin mai lupi. Logic m-ați întreba de ce? E simplu. Lupii, cu toate că sunt animale sălbatice(dar fiți de acord majoritatea oamenilor îs și mai sălbatici), sunt devotați, trăiesc să zicem așa „valori” adevărate. Un lup niciodată n-o să-i lase pe ai lui, chiar dacă e întotdeauna singur.  Un lup va fi toată viața doar cu o lupoaică și dacă ea va muri, el până la ultima răsuflare o va plânge și o va iubi doar pe ea. Un lup n-o sî permită să cunoașteți despre el mai mult decât el vrea. Prin urmare, el nu se deschide fiecăruia. Un lup este întotdeauna sincer, el va mușca/ te va mânca sau ba, în dependență de tine.  Omul însă este unicul animal care provoacă durere altora, asta fiind scopul lui primordial. Eu vreau să fiu lup, eu încerc să cred că sunt lup. Probabil credința în reîncarnare cumva va influența chestia.  Mood

noapte. EA îl asculta pe Malikov , ca și de fiecare dată când se simțea rău. O cutreierau gândurile. Să mai încerce odată să lese totul sau să continuie.  Și dacă lasă, atunci vor apărea lacrimi care repede se vor scurge. Și dacă continuie, atunci se vor rupe limitele emoționalului ei. O să moară o bucată din calm și una din logic.  Probabil prea multe pune pe cântar. Și se gândește, dacă merită nopți nedormite pline de priviri? Cred că totuși merită, dar întotdeauna va exista un „dar”. Probabil e timpul să facă pasul care nu vrea să-l facă. Probabil ajunge să verse lacrimi și probabil nu trebuie să riște cu o bucată din sănătate. Cu siguranță va regreta. Cu siguranță se va simți extrem de NU bine. DAR... Și prin urmare va sfârși probabil cu o scrisoare pe pernă, știi așa ca-n filme sau poate pur și simplu va dispărea.  Probabil așa și va fi. Probabil EA nu va fi în stare să reziste.

Stai de multe ori și te gândești  ce ai putea face ca oamenii să se simtă mai fericiți? Unii ziceau că trebuie să zâmbești și zâmbetele se vor reflecta înapoi... dar cine a zis că acel zâmbet îl face pe cineva fericit sau cel puțin îi poate schimba starea de suflet. Tot mai des simt că nu pot schimba nimic în viața oamenilor care mă înconjoară. De multe ori mă frământă chestia dată, alteori mă bagă în depresii, dar cel mai des mă face să mă simt rău moral și să simt, dacă nu durerea, atunci retrăirile celor din jur. Se zice că există oameni - vampiri care îți fur energia. Probabil există între aceștia și vampiri mazahiști care caută doar energia negativă. Probabil sunt și eu un fel de mazahist vampirizat.

E imposibil. Diminețile devin foarte grele. Nopțile foarte scurte. Oamenii foarte de prisos. E imposibil să fii undeva. Sunt imposibile diminețile în care trebuie să îi iai mâna de pe umăr și să pleci. Sunt imposibile nopțile la kilometri distanță. Sunt de prisos oamenii când ești doar voi. E imposibil să suporți alte priviri și alți oameni. E imposibil să recunoști că există gelozie. E imposibil să recunoști că devii posesiv. Posesiv ești față de tot: de atingeri, de cuvinte, de răsuflări. Sunt doar ale tale și nu le vei împarte cu nimeni. Probabil, este ceea ce ei numesc dragoste.

În viața fiecărui om, mai devreme sau mai târziu, vine vorba despre schimbări. Așa s-a primit că în viața ei schimbările au intervenit mult mai devreme decât erau planificate. Schimbări de la care lumea se răstoarnă, schimbări de la care ai dureri de cap și lacrimi împrejur. Înțelege că ia decizii corecte - corecte pentru toți, însă aceasta nu schimbă starea ei. Nu schimbă faptul că fuge de oraș unde tot este legat de amintiri, fuge de oameni și de lucruri de care se poate lega lafel de mult. Întotdeauna fugea, fugea pentru că durerea asta de la pierderi o omoară pe bucăți și într-un final devine slabă, devine așa cum nu vrea să fie, devine așa cum principiile nu-i permit să fie. Schimbări. În viața fiecărui ele apar mai devreme sau mai târziu. În viața ei ele au apărut mult mai devreme.