Insomnia

Ce înseamnă a iubi?

Dorul e o chestie foarte interesantă. De obicei, ne este dor de persoanele care sunt departe sau care nu mai sunt prezente în viața noastră. EA are un dor. Are mai multe, de fapt. Îi este dor de priviri îndelungate, de grijă. Îi este dor să țină o mâină în ale ei două. Îi este dor de mărunte gesturi, de calde vorbe, îi este dor de ceea ce parcă are și în același timp nu are deloc. Îi este dor în permanență. Pe fiecare zi ce trece tot mai mult. Și în prezența „izvorului ei de dor” îi este și mai dor de acesta. Pentru că nu simte, pentru că nu crede, pentru că îi pare că cineva taie ațele. Și acest dor o face nebună, dar nebună pe bune. O face să se închidă, o face să tacă, o face să nu vrea nimic. Acest dor o bagă în insomnii tot mai dese, și pachete de țigări tot mai multe. Probabil, ar fi timpul să conecteze mintea și să nu fie condusă doar de sentimente.

Visele reprezintă probabil o oglindă în care ni se reflectă toate trăirile, emoțiile și sentimentele sau, probabil, este sunt o paralelă între ceea ce cunoaștem și ceea ce este într-adevăr. Probabil, visele sunt un fel de vestitori sau na ceva de gen. Nu mai țin minte când am avut ultima dată vise bune. Tot mai des văd acolo, în somn, persoane la care nu ar trebui nici măcar să mă gândesc. Tot mai des văd situații de la care nu mai vreau să închid ochii.  Probabil, visele știu mai multe. Probabil, sunt semne aceste vise. Probabil, am nevoie de un dreamcatcher deasupra patului. Sau poate de o palmă.

Sentimentul ăla când vezi că dorul umple ochii, sufletul și toate privirile.  Acel sentiment când vezi că foarte încet totul se umple de acest dor. Eu îl numesc dor, probabil să fie el nu „dor”, ci „amintiri”. Sensul însă de la aceasta nu se schimbă.  Fiecare zi e plină de mascări, tăceri și așa un fel de înghimpări în regiunea pieptului.  ...și toate cuvintele se devalorifică, cum se menționa odată într-un post ascultați muzică, nu oamenii.

Ce faci când totul ți se pare prea bine? Ce faci când totul e bine, dar tu totuși simți că ceva e în neregulă? De multe ori stai și te gândești că atât bine cât ai pur și simplu nu poate fi? Sau ce faci atunci când nu ai ce zice? Sau când nu știi de la ce te bagi în depresie? Probabil, e al șaselea simț sau poate o simplă paranoie. Probabil, e nevoie să te refugiezi în așa momente sau să strigi cât poți tu de tare, sau poate pur și simplu să vorbești cu cineva. Dar... ce să zici și cui, pentru că încredere nu ai în nimeni, iar să zici concret nu ai ce? Presimțiri? Intuiție? Paranoie? Întrebări fără răspuns.

Acel om e puternic care cu ușurință și demnitate întîmpină fricile sale. EA se consideră lașă. EA chiar e lașă. Tot ce poate face EA e să scrie și aceasta tot nu o face bine. Cînd are probleme scrie. Cînd se simte rău scrie. Cînd simte rutina scrie. Cînd este părăsită de toți scrie. Și nicioadată nu va vorbi, nu va vorbi pentru că îi e frică. EA se teme de tot, practic. Începînd cu banala frică de înălțime și pînă la frica de a  face aceeași greșeală(voi numi asta așa). Îi e frică că într-o bună zi cineva o să-și aducă aminte că a făcut un rău, cît de mic și neimportant ar fi acesta, și o să-l întoarcă. De aceasta încearcă întotdeauna să fie bună. Încearcă și speră că binele totuși se întoarce macar cît de puțin. Îi e frică că se va trezi dimineața și va realiza că nu a reușit să-i zică unei persoane ceea ce aceasta trebuie să știe(vorbesc de emoții și atașament). Din această cauză încearcă să nu fie atașată de oameni, ei să fie pentru EA doar oameni. Îi e frică că ...

De multe ori EA a avut ocazia să fie intervievator și de multe ori adresată întrebarea: ce apreciați cel mai mult în oameni? De fiecare dată se gândea și EA: care, de fapt, este calitatea care o apreciază? Cu fiecare intervievat părerea ei se schimba. Acum, acum știe cu siguranță că apreciază adevărul. Și cu siguranță detestă minciuna. În primul rând urăște când o mint, dar cel mai tare urăște când minte EA. Urăște toată ființa Ei, urăște fiecare cuvânt. De fapt, nu crede pe nimeni. Nu crede în cuvinte pentru că știe că oamenii au proprietatea de a se masca și o fac chiar prea bine. Astfel, de multe ori chiar și adevărul îl ia drept minciună. Nu crede și cu siguranță nu o să creadă niciodată. Nu o să creadă când nici macar în situații în care îi vei zice că ești în locul X cu persoana Y, pentru că știe că lumea stă și crește pe minciună. Azi știe că nu poate avea încredere în nimeni, nu poate avea încredere nici în EA. De fapt, omul care o minte cel mai mult și cel mai des e...

Fericirea. DEX-ul zice că e o    Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Eu zic că fericirea e să te trezești la mijloc de noapte și să privești cum cineva alături de tine doarme. Și să vreai să privești incontinuu. Fericirea e atunci când noaptea stai la bucătărie și sin dormitor iese cineva speriat să te caute.  Fericirea e atunci când îți dăruie un balon, după care încă unul și tu unul câte unul le pui în vază în loc de flori.  Și chiar dacă nu îți plac florile oricum le primești și te bucuri, și atunci când se ofilesc le pui în cutie și le păstrezi. Fericirea e atunci când toată noaptea cineva nu doarme și are grijă să nu ți se ridice fiebra. Sau atunci când la toate istericile pe care le faci, simplu îți zice : femeie vină acasă pentru că trebuie să mâncăm. Fericirea e constituită din mici detalii. Detalii care fac fiecare zi deosebită. Fericirea e atunci când la un miez de noapte te decizi să mergi la 200 de kilometri distanță, din motiv ...