Fobii

Acel om e puternic care cu ușurință și demnitate întîmpină fricile sale.

EA se consideră lașă. EA chiar e lașă. Tot ce poate face EA e să scrie și aceasta tot nu o face bine.
Cînd are probleme scrie.
Cînd se simte rău scrie.
Cînd simte rutina scrie.
Cînd este părăsită de toți scrie.

Și nicioadată nu va vorbi, nu va vorbi pentru că îi e frică.
EA se teme de tot, practic. Începînd cu banala frică de înălțime și pînă la frica de a  face aceeași greșeală(voi numi asta așa).

Îi e frică că într-o bună zi cineva o să-și aducă aminte că a făcut un rău, cît de mic și neimportant ar fi acesta, și o să-l întoarcă. De aceasta încearcă întotdeauna să fie bună. Încearcă și speră că binele totuși se întoarce macar cît de puțin.

Îi e frică că se va trezi dimineața și va realiza că nu a reușit să-i zică unei persoane ceea ce aceasta trebuie să știe(vorbesc de emoții și atașament). Din această cauză încearcă să nu fie atașată de oameni, ei să fie pentru EA doar oameni.

Îi e frică că într-o zi va fi dezamagită de alegerile pe care le-a făcut. Din această cauză în fiecare zi încearcă să găsească părțile pozitive ale alegerilor sale.

Îi este frică că va pierde o bucățică din EA, acea bucățică care o face să fie așa cum este, așa cum toți o cunosc.
Îi este frică că într-o zi va pierde ceea ce o face acea „neadecvată” prin care s-a și branduit.

Pur și simplu, EA e o lașă și la un mijloc de noapte își ia căștile ascultă muzică la maxim și scrie. EA ar putea vorbi cu ceidin jur, dar îi e frică, îi e frică să pară slabă, naivă sau cumva altfel. Nuștiu așa e EA.

EA se teme de viitor.