Treceți la conținutul principal

Hate the liars

De multe ori EA a avut ocazia să fie intervievator și de multe ori adresată întrebarea: ce apreciați cel mai mult în oameni?

De fiecare dată se gândea și EA: care, de fapt, este calitatea care o apreciază?
Cu fiecare intervievat părerea ei se schimba.

Acum, acum știe cu siguranță că apreciază adevărul. Și cu siguranță detestă minciuna. În primul rând urăște când o mint, dar cel mai tare urăște când minte EA. Urăște toată ființa Ei, urăște fiecare cuvânt.
De fapt, nu crede pe nimeni. Nu crede în cuvinte pentru că știe că oamenii au proprietatea de a se masca și o fac chiar prea bine. Astfel, de multe ori chiar și adevărul îl ia drept minciună.

Nu crede și cu siguranță nu o să creadă niciodată. Nu o să creadă când nici macar în situații în care îi vei zice că ești în locul X cu persoana Y, pentru că știe că lumea stă și crește pe minciună.

Azi știe că nu poate avea încredere în nimeni, nu poate avea încredere nici în EA. De fapt, omul care o minte cel mai mult și cel mai des este tot EA. EA se minte permanent. EA zice că totul e bine, EA repetă cuvintele astea permanent și astupă orice „e H*i*va”. EA minte. EA închide ochii în fața problemelor și zice că e ok.

Și de ce atunci așteaptă sinceritate și adevăr de la alții? Probabil e acea logică feminină pe care nimeni nu o va înțelege niciodată.
Dar... pe de altă parte, nu are siguranță că dacă va fi sinceră EA, atunci și cu EA vor fi sinceri.

Cu toate acestea minciuna nu se iartă, minciuna este ceea ce nu i se iartă EI și nu va ierta EA.

Și nuștiu dacă e concluzie sau nu, dar una e cert : She hates the liars.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

peace...

Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.

...

Urmează câtevă rînduri de jăluială. Blin, e destul de obositor pentru cei din jur să audă doar jăluieli, e destul de zaibitor și etc. ÎNȚELEG... Dar... cînd ești obosit de fiecare zi care vine, cînd încă nu ai reușit să deschizi bine ambii ochi dar deja urăști totul din jur cred că nu te interesează ce simt ceilalți. .. cînd acei cîțiva oameni care îți erau aproape se îndepărtează, потому что хрен знает почему și cînd tu vezi ignorul lor activ - nu te mai interesează ce simt alții. ... cînd de fiecare dată cînd ți se promite că vei avea sărbătoare, tupo se ignoră/ se uită/ se хрен его знает что, atunci cam nu-ți pasă ce simt alții. ... cînd tot ce auzi de zi cu zi sunt doar „băi da tu te-ai îmbolnăvit? arați cam rău!”, atunci cam deloc nu îți pasă de oameni. SINCER. Da, de acord, noi singuri ne creăm fiecare zi, da noi singuri suntem creatori și toate puterea e în mintea noastră și blah blah blah de genu dat. Dar dacă dai la o partee tăt bullshitul ăsta că tipo noi sunt...

Salut falsitate

Se schimbă. Totul se schimbă.            Probabil, m-aș întreba de ce oamenii au obiceiul de ”a-și băga piciorul”? Păi am zis - probabil m-aș întreba. Nu mă mai afectează. Atunci de ce scriu? Hmm cred că e firesc să te împărtăși cel puțin blogului, dacă tot ești ateu.            Eu iubesc oamenii - iubesc majoritatea din ei. Sunt și alții, însă nu-i urăsc, căci sunt doar alții. Altceva e cînd omul trece dintr-un label în altul. ABIDNA aș zice eu.           Nu m-ai ieși din casă cu o oră înainte de cea stabiltiă, doar pt a-ți lua un ceai roșu și altul verde, fumînd un Marlboro, un Camel sua un Rich. Acum e altfel, ajungi la destinație zici un ”bună dimineața” rece, arunci o glumă pentru a descărca atmosfera de minusuri și îți cauți de ale tale.          Nu m-ai sunt discuțiile cele nebunatice, întinse în miliarde de ore. Ne schimbăm, ne metamorfozăm în niște fluturi de aia c...