Dor

Dorul e o chestie foarte interesantă. De obicei, ne este dor de persoanele care sunt departe sau care nu mai sunt prezente în viața noastră.

EA are un dor. Are mai multe, de fapt.
Îi este dor de priviri îndelungate, de grijă. Îi este dor să țină o mâină în ale ei două. Îi este dor de mărunte gesturi, de calde vorbe, îi este dor de ceea ce parcă are și în același timp nu are deloc.

Îi este dor în permanență. Pe fiecare zi ce trece tot mai mult. Și în prezența „izvorului ei de dor” îi este și mai dor de acesta. Pentru că nu simte, pentru că nu crede, pentru că îi pare că cineva taie ațele.

Și acest dor o face nebună, dar nebună pe bune. O face să se închidă, o face să tacă, o face să nu vrea nimic. Acest dor o bagă în insomnii tot mai dese, și pachete de țigări tot mai multe.
Probabil, ar fi timpul să conecteze mintea și să nu fie condusă doar de sentimente.