Insomnia

Avea doar 19 ani. Îi plăcea să iasă cu prietenii, să vorbească mult de suflet și iubea copiii. De fapt, majoritatea fetelor mor când văd copilași micuț, ea însă avea ceva special. Probabil, era cumva influențată de faptul că a crescut fără mamă, iar taică-său practic nu o cunoaște. Ideea e că întotdeauna era și este înconjurată de copii. Ea poate toată ziua să o petreacă, având grijă de un suflețel micuț. Într-o zi, însă s-a constatat că în aproximativ 8 luni poate deveni și ea mamă. Îi era greu, pentru că era singură, pentru că nu putea vorbi cu nimeni înafară de el. El însă s-a adeverit a fi genul care nuștia ce să facă și cum să facă, tipul care nu ia putut oferi susținere. Astfel, la 19 ani a decis să facă pasul care probabil niciodată nu ar fi crezut că îl va face, a luat o viață. Jumătate de an a stat în singurătate cu acest gând, cu acest fapt. Doar ei doi, ea și le petit bebe. De multe ori noi avem nevoie de cineva alături, cineva care ne-ar ajuta, cineva care ne-ar zi...

Ploua. EA somnoroasă a decis că nu ar fi rău să își scoată sufletul în ploaie, să curețe gândurile de gunoi mental și să aieresească acel puțin de adecvat care îl mai are. Îi era frig, ba prea frig pentru a se reține în ploaie. Fizic a reușit doar să fumeze o țigară în stradă. Ia luat cam 4 minute chestia aia, spiritual însă a stat acolo sub picături de apă o eternitate. Stătea în stradă de parcă a sta în ”nicăieri” sau în „nimic”. Mii de gânduri o cuprindeau atunci, de fapt și acum o cuprind. Gânduri vagi pentru alții și prea vaste pentru EA: ce face? pentru ce face? ce vrea? și dacă vrea în general?. Probabil, schimbările în viața ei niciodată nu au fost o chestie pozitivă. La început crede că e ok și că nu mai simte rutina. După care vine logicul și îi șoptește că, de fapt, este o proastă care acționează nerațional. Se liniștește cu gândul că e „suka- tânără” și are tot dreptul. Dar în final, ajunge la un moment de meditare non-stop asupra ceea ce este și ceea ce face. Și iară...

Au trecut 5 ani. 5 ani în urmă ei s-au cunoscut pentru prima oară. Toți acești ani viața lor îi constituită doar din ei doi. El mai are în viață o altă ea. Ea încearcă să cunoască pe altcineva, dar tot aleargă per EL când are ocazia dată. Probabil, EI doi sunt mazohiști din aia morali sau emoționali(nuștiu cum mai corect ar fi să-i numesc). Chestia e că, ambii se urăsc și se iubesc în aceeași măsură. Ambii cred că unt prea buni unul pentru celălalt. Ea face comparații cu altele, El nici nu încearcă să se compare cu ceilalți. Ea face panică când EL nu este alături, EL face isterii numai în prezența ei. Până la urmă totul se termină cu o doză mai mult sau mai puțin nebună de sex, somn în același pat, EA îl petrece la serviciu și așteaptă când o să vină înapoi. Și nu contează că acest ”înapoi” poate dura de la o singură zi până la câteva săptămâni. Nuștiu cum să numesc acest gen de relații. Eu aș zice, de fapt, că este o frică melanjată cu o porție de egocintrism. Este o frică de...