Au trecut 5 ani.
5 ani în urmă ei s-au cunoscut pentru prima oară. Toți acești ani viața lor îi constituită doar din ei doi.
El mai are în viață o altă ea. Ea încearcă să cunoască pe altcineva, dar tot aleargă per EL când are ocazia dată.
Probabil, EI doi sunt mazohiști din aia morali sau emoționali(nuștiu cum mai corect ar fi să-i numesc). Chestia e că, ambii se urăsc și se iubesc în aceeași măsură. Ambii cred că unt prea buni unul pentru celălalt. Ea face comparații cu altele, El nici nu încearcă să se compare cu ceilalți. Ea face panică când EL nu este alături, EL face isterii numai în prezența ei.
Până la urmă totul se termină cu o doză mai mult sau mai puțin nebună de sex, somn în același pat, EA îl petrece la serviciu și așteaptă când o să vină înapoi.
Și nu contează că acest ”înapoi” poate dura de la o singură zi până la câteva săptămâni.
Nuștiu cum să numesc acest gen de relații. Eu aș zice, de fapt, că este o frică melanjată cu o porție de egocintrism. Este o frică de a înțelege că ”uite eu lui/ei nu-i mai trebuiesc. Nu mai are nevoie de mine!”. Și este acel egocintrism în relația asta relatat prin ”cine-s eu și cine-i ăsta nou al tău. Fii serioasă! mai un decât mine în viața ta nu va mai fi!”.
Este o legătură cam grea între acești doi. Probabil, nu sunt împuternicită să judec, dar sincer cred că e doar o tortură, o tortură la care ei ambii se supun din plăcere. Prababil, doar această tortură și mai ține în viață legătura lor.
Dar au trecut deja 5 ani.
5 ani în urmă ei s-au cunoscut pentru prima oară. Toți acești ani viața lor îi constituită doar din ei doi.
El mai are în viață o altă ea. Ea încearcă să cunoască pe altcineva, dar tot aleargă per EL când are ocazia dată.
Probabil, EI doi sunt mazohiști din aia morali sau emoționali(nuștiu cum mai corect ar fi să-i numesc). Chestia e că, ambii se urăsc și se iubesc în aceeași măsură. Ambii cred că unt prea buni unul pentru celălalt. Ea face comparații cu altele, El nici nu încearcă să se compare cu ceilalți. Ea face panică când EL nu este alături, EL face isterii numai în prezența ei.
Până la urmă totul se termină cu o doză mai mult sau mai puțin nebună de sex, somn în același pat, EA îl petrece la serviciu și așteaptă când o să vină înapoi.Și nu contează că acest ”înapoi” poate dura de la o singură zi până la câteva săptămâni.
Nuștiu cum să numesc acest gen de relații. Eu aș zice, de fapt, că este o frică melanjată cu o porție de egocintrism. Este o frică de a înțelege că ”uite eu lui/ei nu-i mai trebuiesc. Nu mai are nevoie de mine!”. Și este acel egocintrism în relația asta relatat prin ”cine-s eu și cine-i ăsta nou al tău. Fii serioasă! mai un decât mine în viața ta nu va mai fi!”.
Este o legătură cam grea între acești doi. Probabil, nu sunt împuternicită să judec, dar sincer cred că e doar o tortură, o tortură la care ei ambii se supun din plăcere. Prababil, doar această tortură și mai ține în viață legătura lor.
Dar au trecut deja 5 ani.
Comentarii
Trimiteți un comentariu