Treceți la conținutul principal

EL vs EA. Istoria Cuplurilor

Câte istorii despre EL și EA există? Cred că milioane. În fiecare zi se formează cupluri, în fiecare zi cuplurile se destramă, în fiecare zi un EL sau o EA rămân fără jumătatea sa.

Azi vorbim despre o altfel de istorie.

EL trăia destul de bine. Avea o jumătate, avea și multe „ele” care îi alinau singurătatea. Totul părea să fie ok pentru un tânăr de vârsta lui. Era, probabil și este, încrezut în puterile sale, avea și are aspirații mari și vise.
Înconjurat de prieteni, unii mai adevărați, alții mai ne prieteni decât se cred ei. Și totul era perfect.

EA tocmai lăsase în urmă o istorie de acum 6 ani. Mereu activă, pozitivă și extrem de liberă. Peste măsură liberă. Mereu ocupată, mereu în ambuteiajul de activități și oameni. EA, persoana care se scufundă în lucru, atunci când se simte rău sau atunci când are nevoie să uite de tot pe lume. Și pentru EA asta era perfecțiunea întruchipată.

Într-o zi s-au întâlnit aceștia doi. S-au întâlnit și îndată au găsit teme de discuții, de fapt de contraziceri. EA cu punctul ei de vedere asupra importanței profesiei Ei, EL asupra a Lui. Se certau la nivel de definerea unor noțiuni sau la nivel de importanța specialităților pe care și le-au ales. În fine, pot spune că aceștia doi se împăcau în felul lor.
Nu s-au gândit mult și au decis, fiecare pentru dânsul, să profite unul de altul. Așa în scopuri pur biologice. Fără gânduri serioase. El pentru că avea deja o viață și o jumătate, EA pentru că avea nevoie de libertate pentru a-și aranja viața.
Însă, viața/ soarta sau ce mai e și asta a decis altfel. Și ei s-au îndrăgostit, așa eu cred. Și aveau perioade diferite. Perioade în care se simțeau cei mai fericiți în lumea aceasta și momente în care credeau că vor ucide unul pe celălalt.

În sfârșit, spre bucurie sau spre regret, au putut fi împreună. Liber, deschis și cu adevărat.

Și parcă totul era mai mult decât perfect, cu toate că perfecțiunea nu are superlativ. Dar, ca și în filme există un „dar”. Într-o zi au simțit schimbarea totală. Au început să simtă îndepărtarea. EL nu mai era ca în alte zile. EA văzând răceala lui înceta să mai apropie într-un fel sau altul. Și totul pentru că între ei au apărut așa numiții oameni „barieră”.

Astăzi nu pot spune ce sunt cu acei doi. Probabil, ei sunt liberi sau poate sunt în torturi morale. Știu doar ei doi.
Astăzi, EA încearcă să salveze puținul adecvat pe care-l mai are, dar EL - EL încearcă să aranjeze viața lui, să aducă macar un puțin de perfecțiune pe care o avea înainte.

În fiecare zi se formează un cuplu. În fiecare zi câte un cuplu se destramă.
Cuplul lor e undeva în aer acum. Probabil este sau poate nu-i.

Cineva încă crede. Cineva o să lupte.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

peace...

Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.

...

Urmează câtevă rînduri de jăluială. Blin, e destul de obositor pentru cei din jur să audă doar jăluieli, e destul de zaibitor și etc. ÎNȚELEG... Dar... cînd ești obosit de fiecare zi care vine, cînd încă nu ai reușit să deschizi bine ambii ochi dar deja urăști totul din jur cred că nu te interesează ce simt ceilalți. .. cînd acei cîțiva oameni care îți erau aproape se îndepărtează, потому что хрен знает почему și cînd tu vezi ignorul lor activ - nu te mai interesează ce simt alții. ... cînd de fiecare dată cînd ți se promite că vei avea sărbătoare, tupo se ignoră/ se uită/ se хрен его знает что, atunci cam nu-ți pasă ce simt alții. ... cînd tot ce auzi de zi cu zi sunt doar „băi da tu te-ai îmbolnăvit? arați cam rău!”, atunci cam deloc nu îți pasă de oameni. SINCER. Da, de acord, noi singuri ne creăm fiecare zi, da noi singuri suntem creatori și toate puterea e în mintea noastră și blah blah blah de genu dat. Dar dacă dai la o partee tăt bullshitul ăsta că tipo noi sunt...

Salut falsitate

Se schimbă. Totul se schimbă.            Probabil, m-aș întreba de ce oamenii au obiceiul de ”a-și băga piciorul”? Păi am zis - probabil m-aș întreba. Nu mă mai afectează. Atunci de ce scriu? Hmm cred că e firesc să te împărtăși cel puțin blogului, dacă tot ești ateu.            Eu iubesc oamenii - iubesc majoritatea din ei. Sunt și alții, însă nu-i urăsc, căci sunt doar alții. Altceva e cînd omul trece dintr-un label în altul. ABIDNA aș zice eu.           Nu m-ai ieși din casă cu o oră înainte de cea stabiltiă, doar pt a-ți lua un ceai roșu și altul verde, fumînd un Marlboro, un Camel sua un Rich. Acum e altfel, ajungi la destinație zici un ”bună dimineața” rece, arunci o glumă pentru a descărca atmosfera de minusuri și îți cauți de ale tale.          Nu m-ai sunt discuțiile cele nebunatice, întinse în miliarde de ore. Ne schimbăm, ne metamorfozăm în niște fluturi de aia c...