Cum adormi tu?

Noapte. Deschizi ochii și vezi alături un corp pe jumătate dezgolit și aproape nemișcat, doar pieptul i se ridică periodic pentru a face acea răsuflare adâncă de care are nevoie pentru a trăi.
În ogradă, ca de obicei, luminează un becușor și toată lumina, de fapt, îi cade peste față, încet se prelinge printre gene și lent ajunge la buze.
În cameră e liniște apăsătoare care o întrerupe doar bătăile inimii acestui corp - bătăi ritmice, puternice.
Întoarce capul puțin spre tine și te strânge mai tare de mână, iar tu stai așa și urmărești fiecare strop de lumină care îi jucau pe față și acum au trecut mai mult pe păr. Nici acele câteva șuvițe de albeață nu mai erau observabile de la acea lumină.
Îl privești și înțelegi că uite acum cu siguranță e aici cu tine, și-l cuprinzi așa cum poți tu. Și îți pare că dacă slăbești cumva această îmbrățișare, corpul de lângă tine se va risipi în mii de fărămituri și va dispărea undeva în lumina aceasta care se strecoară în noapte.

Adormi. În sfârșit adormi liniștit, repede și vezi vise din alea colorate ca și înainte.
Adormi pentru că ai timpul pentru a explora și a te bucura doar prin a privi acel corp de alături. Adormi pentru că îi lângă tine. Adormi pentru că e al tău.

Sau pentru că vrei așa să crezi.