Dreams

Deschid ochii. Privesc în fereastră și lenos mă scol din pat. Îmi iau tradiționala cană cu ceai verde și ies pe balcon. Iau pachetul, dar decid că azi trăim fără nicotină. Cred că e ora 5, poate și mai devreme. E dimineața. Azi nu-mi iau căștile - e păcat să ascult muzică, cînd pot asculta vîntul și valurile. Merg. Răsulfu. Trăiesc.

Undeva la 3 pași de apă mă opresc și mă întind pe nisip. Și privesc cerul. Acele cîteva păsări deasupra capului țipă nuștiu cum prea tare, dar în starea anestezică în care sunt îmi pare că e mai peacefull așa.
E 6 și 30 deja, și soarele și-a arătat o parte mai mare decît vroiam să văd și zic că plec înapoi.
Și iarăși stau pe balcon, și iarăși cu cana mea de ceai, Și acum pachetul s-a lăsat deschis. Și rămîn doar eu, și cîteva sute de pagini de „Dreamcatcher”.

Și totul ar fi perfect dacă s-ar întîmpla acum.