Deschid pagina, scriu vreo două - trei rîndri și-i dau „delete”.
Privesc pagina albă cu tot felul de instrumente în bară. Și-mi tac gîndurile.
De mult timp deja îmi tac gîndurile. Tăcere răsunătoare în labirintul creierului.
Probabil caut scuze cînd spun că serviciul îmi ia puterile și de aia nu mai aranjez haotic cuvintele în tot felul de aberații. La sigur sunt scuze.
Acum odată ce am deschis această pagină vrau să revin în vara mea.
Acele 2 săptămîni, pline de acțiuni, pline de emoții și descoperiri. Acele săptămîni care de fapt și au fost pentru mine vară, pentru că de la sfîrșitul lui iulie am dat startul toamnei.
... Oricum am rămas acolo - în vara mea, cu persoana iubită, cu telefonul deconectat și cu unica dificultate întâmpinată - temperatura aerului.
Sunt acolo pe străzi înguste, privind în jur și minunîndu-mă de arhitectură, de soare, de biciclete și tot felul de obiecte și procese.
Sunt pe malul lacului... îmi scald picioarele, într-o mînă țin două pietricele, iar ăn cealaltă cartea.
Mă plimb prin oraș și știu că nu mă grăbesc nicăieri. Am practic totul.
Eram...
Mă rotesc pe fotoliu la 180 de grade, deschid jaluzelele și înțeleg că eu sunt în toamnă. Răspund la un sac de mesaje din inbox. așteptînd cu nerăbdare să iau o cafea seara în parc.
Acum e toamna mea.
Privesc pagina albă cu tot felul de instrumente în bară. Și-mi tac gîndurile.
De mult timp deja îmi tac gîndurile. Tăcere răsunătoare în labirintul creierului.
Probabil caut scuze cînd spun că serviciul îmi ia puterile și de aia nu mai aranjez haotic cuvintele în tot felul de aberații. La sigur sunt scuze.
Acum odată ce am deschis această pagină vrau să revin în vara mea.
Acele 2 săptămîni, pline de acțiuni, pline de emoții și descoperiri. Acele săptămîni care de fapt și au fost pentru mine vară, pentru că de la sfîrșitul lui iulie am dat startul toamnei.
... Oricum am rămas acolo - în vara mea, cu persoana iubită, cu telefonul deconectat și cu unica dificultate întâmpinată - temperatura aerului.
Sunt acolo pe străzi înguste, privind în jur și minunîndu-mă de arhitectură, de soare, de biciclete și tot felul de obiecte și procese.
Sunt pe malul lacului... îmi scald picioarele, într-o mînă țin două pietricele, iar ăn cealaltă cartea.
Mă plimb prin oraș și știu că nu mă grăbesc nicăieri. Am practic totul.
Eram...
Mă rotesc pe fotoliu la 180 de grade, deschid jaluzelele și înțeleg că eu sunt în toamnă. Răspund la un sac de mesaje din inbox. așteptînd cu nerăbdare să iau o cafea seara în parc.
Acum e toamna mea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu