Treceți la conținutul principal

What about filme ?

Filmele. O, da acestea ocupă o bună parte din viaţa noastră.
Eu ador filmele de gen Harry Potter sau Matrix, dar totodata îmi plac şi cele de gen The Notebook, mai ales dacă iubeşti să le compari cu cărţile după care sunt regizate. Nuştiu cum voi, dar eu ador să revăd filmele de milione şi miliarde de ori, şi nu contează dacă e filmul preferat sau unul pe care îl detest.
Ceva timp în urmă, m-am rezervat pentru The chronicles of Narnia. După prima vizionare, cîţiva ani în urmă, nu chiar pătrundeam în sens. Ba chiar sunt oameni, spre exemplu mama mea, care zic: băi la ce rahat te uiţi, poveşti nu alta, ai ieşit din vîrsta aceasta! Hmmm, maybe... dar, după ce am revăzut filmul această iarnă, am realizat despre ce se vorbeşte şi anume despre relaţia cu divinitatea, cu Dumnezeu, aşa să zicem. Uite eu nu sunt persoană religioasă, dar mi-a plăcut felul în care se prezintă acolo relaţia oameni-D-zeu. Acel leu este întruchiparea credinţei fiecăui om, credinţei în ceva sau cineva. Îmi place că filmul ănvaţă să facem totul singuri, dar să nu pierem speranţa (încrederea).
Alt film este The Matrix, acesta mă inspiră  prin tema sa atît de actuală în prezent. Serios! Dominarea mentalităţii omului şi a omului însăşi de sistema în care trăim, sistema pe care ni se impune. Neo şi "druganii" săi reprezintă acea minoritate care în fiecare zi se confruntă cu sistema această stupidă. Gîndiţi-vă bine, reprezentant a cărei părţi sunteţi. Eu sunt cu Neo! Eu sunt the matrix ))))....
Lume, filmele care le priviţi poartă un oarecare sens, căt de stupid nu s-ar părea din prima dătă. Aşa deci, prinviţi filme şi căutaţi sens.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

peace...

Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.

...

Urmează câtevă rînduri de jăluială. Blin, e destul de obositor pentru cei din jur să audă doar jăluieli, e destul de zaibitor și etc. ÎNȚELEG... Dar... cînd ești obosit de fiecare zi care vine, cînd încă nu ai reușit să deschizi bine ambii ochi dar deja urăști totul din jur cred că nu te interesează ce simt ceilalți. .. cînd acei cîțiva oameni care îți erau aproape se îndepărtează, потому что хрен знает почему și cînd tu vezi ignorul lor activ - nu te mai interesează ce simt alții. ... cînd de fiecare dată cînd ți se promite că vei avea sărbătoare, tupo se ignoră/ se uită/ se хрен его знает что, atunci cam nu-ți pasă ce simt alții. ... cînd tot ce auzi de zi cu zi sunt doar „băi da tu te-ai îmbolnăvit? arați cam rău!”, atunci cam deloc nu îți pasă de oameni. SINCER. Da, de acord, noi singuri ne creăm fiecare zi, da noi singuri suntem creatori și toate puterea e în mintea noastră și blah blah blah de genu dat. Dar dacă dai la o partee tăt bullshitul ăsta că tipo noi sunt...

Salut falsitate

Se schimbă. Totul se schimbă.            Probabil, m-aș întreba de ce oamenii au obiceiul de ”a-și băga piciorul”? Păi am zis - probabil m-aș întreba. Nu mă mai afectează. Atunci de ce scriu? Hmm cred că e firesc să te împărtăși cel puțin blogului, dacă tot ești ateu.            Eu iubesc oamenii - iubesc majoritatea din ei. Sunt și alții, însă nu-i urăsc, căci sunt doar alții. Altceva e cînd omul trece dintr-un label în altul. ABIDNA aș zice eu.           Nu m-ai ieși din casă cu o oră înainte de cea stabiltiă, doar pt a-ți lua un ceai roșu și altul verde, fumînd un Marlboro, un Camel sua un Rich. Acum e altfel, ajungi la destinație zici un ”bună dimineața” rece, arunci o glumă pentru a descărca atmosfera de minusuri și îți cauți de ale tale.          Nu m-ai sunt discuțiile cele nebunatice, întinse în miliarde de ore. Ne schimbăm, ne metamorfozăm în niște fluturi de aia c...