Treceți la conținutul principal

Noi si muzica noastră

Muzica- o temă extrem de importantă, nu numai pentru mine, ci cred eu pentru fiecare om. De ce? Păi normal, deoarece orice piesă se poate asocia cu anumită persoană, fiecare notă este o amintire.  Pentru muzica este ziua de azi, amintirile de ieri și o îndrumare spre mîine. Ea îmi creează ziua, e destul să aud o melodie cunoscută, pentru a-mi aduce aminte de nopti nedormite cu oameni mega faini și asta îi MEGA kruta.
Într-o zi priveam eu  ONE TREE HILL, (nici nuștiu cum am dat de el, căci nu mi-a plăcut niciodată, dar chestia nu-i în asta) eram acasă la Edineț, departe de prieteni, departe de sufletul meu dibil (Jitari de tine e vorba) cînd la un moment dat am auzit Sideways - Citizen Cope. Nici nu vorbisem cu ea vrio două săptămîni, dar am simțit-o atunci lîngă mine - asta cred eu este magia muzicii.Mai este ceva cînd ascult clasica, cum ar fi ceva de gen Mozart, evident că nu pot să nu mă gîndesc la Bethy, doamne cîtă muzica bună am ascultat cu tine omule. Nu pot lăsa într-o parte nici faza cu BOOMBOX(Cristi tu știi)
Mai zilele trecute, în arhiva mea au fost adaugate încă ceva piese, care nu cred că pot fi uitate. Mulțumesc mare oamenilor care au fost cu mine, care s-au inspirat din acele melodii și au colorat conferința noastră.

În fine, ajung la ideea principală, oameni ascultați muzică, fiindcă orice muzică este bună dacă vă trezește sufletele, dacă vă inspiră viața și dacă rămîne după ca o amintire.

Postarea dedicată oamenilor care iubesc muzica, și anume: Cristina Jitari, Bethy Tabacari, Cristi Gheorghiță, Iulian Martin, Ilie Raducan, Vergiliu Grosu, Marina Cucer

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

peace...

Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.

...

Urmează câtevă rînduri de jăluială. Blin, e destul de obositor pentru cei din jur să audă doar jăluieli, e destul de zaibitor și etc. ÎNȚELEG... Dar... cînd ești obosit de fiecare zi care vine, cînd încă nu ai reușit să deschizi bine ambii ochi dar deja urăști totul din jur cred că nu te interesează ce simt ceilalți. .. cînd acei cîțiva oameni care îți erau aproape se îndepărtează, потому что хрен знает почему și cînd tu vezi ignorul lor activ - nu te mai interesează ce simt alții. ... cînd de fiecare dată cînd ți se promite că vei avea sărbătoare, tupo se ignoră/ se uită/ se хрен его знает что, atunci cam nu-ți pasă ce simt alții. ... cînd tot ce auzi de zi cu zi sunt doar „băi da tu te-ai îmbolnăvit? arați cam rău!”, atunci cam deloc nu îți pasă de oameni. SINCER. Da, de acord, noi singuri ne creăm fiecare zi, da noi singuri suntem creatori și toate puterea e în mintea noastră și blah blah blah de genu dat. Dar dacă dai la o partee tăt bullshitul ăsta că tipo noi sunt...

Salut falsitate

Se schimbă. Totul se schimbă.            Probabil, m-aș întreba de ce oamenii au obiceiul de ”a-și băga piciorul”? Păi am zis - probabil m-aș întreba. Nu mă mai afectează. Atunci de ce scriu? Hmm cred că e firesc să te împărtăși cel puțin blogului, dacă tot ești ateu.            Eu iubesc oamenii - iubesc majoritatea din ei. Sunt și alții, însă nu-i urăsc, căci sunt doar alții. Altceva e cînd omul trece dintr-un label în altul. ABIDNA aș zice eu.           Nu m-ai ieși din casă cu o oră înainte de cea stabiltiă, doar pt a-ți lua un ceai roșu și altul verde, fumînd un Marlboro, un Camel sua un Rich. Acum e altfel, ajungi la destinație zici un ”bună dimineața” rece, arunci o glumă pentru a descărca atmosfera de minusuri și îți cauți de ale tale.          Nu m-ai sunt discuțiile cele nebunatice, întinse în miliarde de ore. Ne schimbăm, ne metamorfozăm în niște fluturi de aia c...