Mă doare. Mă doare pentru că nuștiu ce ai, ce se petrece în suflețelul tău mare, care tu mereu îi zici că e de nimic. Mă doare că ne vedem o dată în 70 de miliarde de ani. Nu vreau să te las singură, dar nici nu-mi dai voie să fiu cu tine, dacă nu fizic măcar moral. Faza-i că cît nu m-ai ignora și cît n-au zice că nu ai nevoie de ajutorul meu eu oricum nu-am să te las... Asta-i viața, oamenii nu întotdeauna pleacă!!! oamenii is oameni!
Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.
Comentarii
Trimiteți un comentariu