Atunci ploua. Era un El și o Ea. Defapt, întotdeauna sunt acești doi. În seara aceea, se întîlnise a doua oară. Sigur se vedeau permanent, în fiecare zi, însă atunci se întîlnise.
Ziua ea plîngea, plîngea mergînd pe drum cu o altă ea. De ce? Erau chestii de familie, legate de un dor - un dor nebun ce o despărțea de soră-sa și de micuțele două fetițe. El era în acel moment cu ei în oraș și a văzut-o. Nu cred că l-a influențat cumva starea Ei, poate pur și simplu era momentul să îi ofere umărul său bărbătesc.
Stăteau cu toții la o masă, vorbeau despre cetățenie română, glumeau de faptul cum Ea s-a schimbat, de maniera Ei de a vorbi, alde ”prea corect” pentru o copilă pe care o știau ei. Ședeau, vorbind de BAC. Na, mă rog toți acuma vorbesc de BAC - e normal, adica cam banal, dar e normalitate. Știind că acasă o așteaptă un tată din cale afară sentimental se grăbea acasă. Luînduși rămas bun, a ieșit. Din urmă a ajuns-o El. Avea țigara aprinsă și îi zise că merge cu dînsa pînă acasă. El îi adusese aminte de prima lor plimbare acasă. Era funny, pentru că ambii erau atunci cam cu grade în cap și multe chestii stupide au făcut, gen căderi pe asfaltul ud și în noroi ș.a. Mă rog, sunt tineri aceasta îi și caracterizează. Cineva din prietenii lor comuni a zis odată că ar fi un cuplu perfect, eu însă nu cred așa. Dar nu asta ziceam. Ziceam că mergeau acasă. La un moment pur și simplu a pus mîna pe umărul Ei. Păi și Ea a făcut la fel. Au mers așa vorbind despre ciudățeniile lui, apoi ale Ei. Ar fi fost o seară liniștită, dar...
Ea i-a zis ”pa” și că se văd mîine probabil. El a luat-o de mînă și a oprit-o. Nu a întrebat nimic, nu i-a dat voie nici să reproșeze ceva. Pur și simplu a sărutat-o. Nu era corect. Nimic ce făceau nu era corect, pentru că istoria se repeta. Dar... există întotdeauna acest ”dar”, care nu te lasă în așa momente. Nu a lăsat-o nici pe Ea. Mult timp au stat așa la poarta ei. El nu o lăsa, ea zicea că trebuie să plece, însă tot ședea înțepenită lîngă dînsul. Nu e nevoie de multe detalii aici. Faza e că ceva era acolo între ei doi. Ceva de moment, ceva ce nu poate fi repetat.
Ei sunt tineri, ei fac ceea ce simt.
Eu știu, pentru că cum s-ar spune ”le-am șinut lumînarea” (numai nu vă gîndiți la prostii).
De ce am scris eu aceasta?? Păi, nuștiu. Pur și simplu mi-a stărnit ceva sentimente.
Stăteau cu toții la o masă, vorbeau despre cetățenie română, glumeau de faptul cum Ea s-a schimbat, de maniera Ei de a vorbi, alde ”prea corect” pentru o copilă pe care o știau ei. Ședeau, vorbind de BAC. Na, mă rog toți acuma vorbesc de BAC - e normal, adica cam banal, dar e normalitate. Știind că acasă o așteaptă un tată din cale afară sentimental se grăbea acasă. Luînduși rămas bun, a ieșit. Din urmă a ajuns-o El. Avea țigara aprinsă și îi zise că merge cu dînsa pînă acasă. El îi adusese aminte de prima lor plimbare acasă. Era funny, pentru că ambii erau atunci cam cu grade în cap și multe chestii stupide au făcut, gen căderi pe asfaltul ud și în noroi ș.a. Mă rog, sunt tineri aceasta îi și caracterizează. Cineva din prietenii lor comuni a zis odată că ar fi un cuplu perfect, eu însă nu cred așa. Dar nu asta ziceam. Ziceam că mergeau acasă. La un moment pur și simplu a pus mîna pe umărul Ei. Păi și Ea a făcut la fel. Au mers așa vorbind despre ciudățeniile lui, apoi ale Ei. Ar fi fost o seară liniștită, dar...
Ea i-a zis ”pa” și că se văd mîine probabil. El a luat-o de mînă și a oprit-o. Nu a întrebat nimic, nu i-a dat voie nici să reproșeze ceva. Pur și simplu a sărutat-o. Nu era corect. Nimic ce făceau nu era corect, pentru că istoria se repeta. Dar... există întotdeauna acest ”dar”, care nu te lasă în așa momente. Nu a lăsat-o nici pe Ea. Mult timp au stat așa la poarta ei. El nu o lăsa, ea zicea că trebuie să plece, însă tot ședea înțepenită lîngă dînsul. Nu e nevoie de multe detalii aici. Faza e că ceva era acolo între ei doi. Ceva de moment, ceva ce nu poate fi repetat.
Ei sunt tineri, ei fac ceea ce simt.
Eu știu, pentru că cum s-ar spune ”le-am șinut lumînarea” (numai nu vă gîndiți la prostii).
De ce am scris eu aceasta?? Păi, nuștiu. Pur și simplu mi-a stărnit ceva sentimente.
Comentarii
Trimiteți un comentariu