Și iarăși buna. Demult nu am mai scris... Îmi e greu acuma să leg macar două cuvinte și totuși... Multe s-au petrecut această vară și acuma îmi e greu să revin la viața de zi cu zi, îmi e greu pentru că revin la rutină, la aceeși oameni cărora nu le pasă. Însă, asta deja nu mă mai deranjează. Mă deranjează doar dorul enorm pe care-l duc, dorul de nepoțica mea, dorul de nopți nedormite, de viteză și de alte chestiușe negăndite. Acum vreau doar să uit de tot, să beau un păhar de vin, să fumez o țigară împreună cu Ana, care e de partea cealaltă de monitor. Mi-e dor. Enorm.
Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.

Comentarii
Trimiteți un comentariu