În viața fiecărui om vine momentul în care poți să spui că „da, iată această perioadă a fost una din cele mai colorate”. Uite că și pentru un oarecare vara asta a fost mai colorată decât o farfurie cu M&Ms.
Primele culori și-au luat viață cam prin iunie odată cu licența, odată cu mii de emoții gen „aleluyah universitate!” și „hello masterat”. Tot aici a apărut un fel de antipatie față de unii indivizi ai facultății și realizarea faptului că gata probabil cu alții nu ne mai vedem. Pare rău în așa caz.
A urmat un fel de oranj otrăvitor al relaxării în Turcia. Câteva lucruri s-au întipărit cel mai bine în memorie: bucatele mega condimentate, turcii mega agățători și mașina care te urma în timpul plimbării. Probabil ultimul este motivul din care nu s-a reușit prea bine exploatarea Mahmultarului. În fine, cele mai bune chestii luate din acele 10 zile în Turcia au fost cititul zile în șir a preferatelor cărți și, desigur, discuțiile cu stăpînul hotelului care nu știa nici engleza, nici rusa. Discuțiile pe care le aveam în mare parte erau efectuate prin gesturi și mimici în orice caz noi ne-am înțeles de minune.
Doi ani mai devreme povesteam despre un oraș vizitat și anume despre vechiul Koningsberg. În acest an iarăși am mers în vizită în acele părți. Cât de straniu nu ar fi, dar cred că de fiecare dată am să aflu ceva nou despre acest oraș. Am făcut plimbări pe râul Pregoli care desparte orașul de o insuliță pe care se află catedrala Koningsberg și mormântul lui I. Kant.
Așa mi-a fost norocul că în acest an am ajuns și la ziua flotei armate maritime a Rusiei și precum că toate flotele maritime a Federației Ruse, în majoritatea sa, se află în acest Koningsberg, am ajuns și la parada corăbiilor. Un peisaj surprinzător. De fapt, din cauza a numărului arhimare de oameni nu prea puteai să vezi, însă foarte bine puteai să auzi toate împușcăturile care creau impresia că se începe războiul. De asemenea, în acest an s-a și primit să-mi moi oasele în apele mării baltice. Straniu dacă sincer pentru că de obicei apa e rece- gheață, în acest an însă era destul de ok. Rușii de acolo tot ziceau că noi le-am adus soarele și căldura.
Cred că aș putea povesti mult despre oraș, însă am să las vorba și doar am să las aici niște poze.
Și totuși cel mai colorat moment a fost călătoria spre Koningsberg. Se presupunea a fi un traseu Moldova - România- Ungaria - Polonia -Koningsberg. Într-un final după Ungaria apăruse ți Ukraina, spre marea mea mirare și isterică. Călătoria s-a colorat în isterici, oboseli, veselii, vorbe ore în șir, multe video filmate în drum, pierderi prin orașe, explicări ale oamenilor de pe stradă, prikoale ale vameșilor și multe altele.
Cu siguranță această vară va rămâne în memorie pentru toată viață. Cu siguranță această vară este sursa de creare a memoriilor, cu siguranță această vară este una din cele mai bune pe care le-am trăit.
Și aici sunt două motive. Unul vi l-am expus mai sus, iar cel de-al doilea stă probabil acum pe net (undeva la 30 de km de mine) și probabil zâmbește. Mulțumesc că ai fost aici, în acestă vară cu mine!
Primele culori și-au luat viață cam prin iunie odată cu licența, odată cu mii de emoții gen „aleluyah universitate!” și „hello masterat”. Tot aici a apărut un fel de antipatie față de unii indivizi ai facultății și realizarea faptului că gata probabil cu alții nu ne mai vedem. Pare rău în așa caz.
A urmat un fel de oranj otrăvitor al relaxării în Turcia. Câteva lucruri s-au întipărit cel mai bine în memorie: bucatele mega condimentate, turcii mega agățători și mașina care te urma în timpul plimbării. Probabil ultimul este motivul din care nu s-a reușit prea bine exploatarea Mahmultarului. În fine, cele mai bune chestii luate din acele 10 zile în Turcia au fost cititul zile în șir a preferatelor cărți și, desigur, discuțiile cu stăpînul hotelului care nu știa nici engleza, nici rusa. Discuțiile pe care le aveam în mare parte erau efectuate prin gesturi și mimici în orice caz noi ne-am înțeles de minune.
Doi ani mai devreme povesteam despre un oraș vizitat și anume despre vechiul Koningsberg. În acest an iarăși am mers în vizită în acele părți. Cât de straniu nu ar fi, dar cred că de fiecare dată am să aflu ceva nou despre acest oraș. Am făcut plimbări pe râul Pregoli care desparte orașul de o insuliță pe care se află catedrala Koningsberg și mormântul lui I. Kant.Așa mi-a fost norocul că în acest an am ajuns și la ziua flotei armate maritime a Rusiei și precum că toate flotele maritime a Federației Ruse, în majoritatea sa, se află în acest Koningsberg, am ajuns și la parada corăbiilor. Un peisaj surprinzător. De fapt, din cauza a numărului arhimare de oameni nu prea puteai să vezi, însă foarte bine puteai să auzi toate împușcăturile care creau impresia că se începe războiul. De asemenea, în acest an s-a și primit să-mi moi oasele în apele mării baltice. Straniu dacă sincer pentru că de obicei apa e rece- gheață, în acest an însă era destul de ok. Rușii de acolo tot ziceau că noi le-am adus soarele și căldura.Cred că aș putea povesti mult despre oraș, însă am să las vorba și doar am să las aici niște poze.
Și totuși cel mai colorat moment a fost călătoria spre Koningsberg. Se presupunea a fi un traseu Moldova - România- Ungaria - Polonia -Koningsberg. Într-un final după Ungaria apăruse ți Ukraina, spre marea mea mirare și isterică. Călătoria s-a colorat în isterici, oboseli, veselii, vorbe ore în șir, multe video filmate în drum, pierderi prin orașe, explicări ale oamenilor de pe stradă, prikoale ale vameșilor și multe altele.Cu siguranță această vară va rămâne în memorie pentru toată viață. Cu siguranță această vară este sursa de creare a memoriilor, cu siguranță această vară este una din cele mai bune pe care le-am trăit.Și aici sunt două motive. Unul vi l-am expus mai sus, iar cel de-al doilea stă probabil acum pe net (undeva la 30 de km de mine) și probabil zâmbește. Mulțumesc că ai fost aici, în acestă vară cu mine!
Comentarii
Trimiteți un comentariu