Treceți la conținutul principal

ATENȚÎE

Oameni, noi suntem materialiști. Noi căutăm doar să cuulegem cifre la calculatorul de birou și atât. Astfel, pentru noi 2 ani reprezintă doar  731 de zile sau aproximativ 105 de săptămâni. Alții sunt și mai tare depindenți de timp și scurg din ăștia 2 ani fiecare minut de frică să nu piarda măcar un secund. 

Tot din simplu motiv că timpul îi scump. Mă rog, vorbesc chiar de finanțe. Noi suka suntem prea dependenți de valori din astea că tre să lcrezi cît mai mult timp pentru a face cît mai mulți bani. 

...DAR

Te-ai gândit tu vreodată ce-i, de fapt, cu acești doi ani pe care-i ai? 
Ei reprezintă amintiri, durere, lacrimi, zîmbete, săruturi și tot felul de dulceață pe care, de obicei, în calcul nimeni nu o ia. 
Doi ani asta-i perioadă de reabilitare. Perioadă în care ai trăit într-un melanj de emoții - fericire și fluturi din alea care zicem au îndrăgostiții în „конфетно - букетный” период și isterici de o persoană total psihologic bolnavă. 
Șapte sute treizeci și una de zile de lacrimi de fericire de copil și boșite de înjnghieri în inimă. 
Alea suunt o sută cinci săptămîni de călătorii în locuri noi pentru tine, de călătorii în cunoștințe care probabil o să transforme în cele mai apropiate și puternice prietenii în viață. 

Un set de zile care pline de dragoste și țineri de mînă transformate în bîtovuhă plină de dragoste. Un set de săptămîni pline de discuții cu un grupușor de fete nebunatice, gata de orice chipeș și de orice discuție la o sticle de sănătate. 

Lista poate fi continuată la nesfârșit.

ATENȚÎE:  morală acest post nu are. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

peace...

Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.

...

Urmează câtevă rînduri de jăluială. Blin, e destul de obositor pentru cei din jur să audă doar jăluieli, e destul de zaibitor și etc. ÎNȚELEG... Dar... cînd ești obosit de fiecare zi care vine, cînd încă nu ai reușit să deschizi bine ambii ochi dar deja urăști totul din jur cred că nu te interesează ce simt ceilalți. .. cînd acei cîțiva oameni care îți erau aproape se îndepărtează, потому что хрен знает почему și cînd tu vezi ignorul lor activ - nu te mai interesează ce simt alții. ... cînd de fiecare dată cînd ți se promite că vei avea sărbătoare, tupo se ignoră/ se uită/ se хрен его знает что, atunci cam nu-ți pasă ce simt alții. ... cînd tot ce auzi de zi cu zi sunt doar „băi da tu te-ai îmbolnăvit? arați cam rău!”, atunci cam deloc nu îți pasă de oameni. SINCER. Da, de acord, noi singuri ne creăm fiecare zi, da noi singuri suntem creatori și toate puterea e în mintea noastră și blah blah blah de genu dat. Dar dacă dai la o partee tăt bullshitul ăsta că tipo noi sunt...

Salut falsitate

Se schimbă. Totul se schimbă.            Probabil, m-aș întreba de ce oamenii au obiceiul de ”a-și băga piciorul”? Păi am zis - probabil m-aș întreba. Nu mă mai afectează. Atunci de ce scriu? Hmm cred că e firesc să te împărtăși cel puțin blogului, dacă tot ești ateu.            Eu iubesc oamenii - iubesc majoritatea din ei. Sunt și alții, însă nu-i urăsc, căci sunt doar alții. Altceva e cînd omul trece dintr-un label în altul. ABIDNA aș zice eu.           Nu m-ai ieși din casă cu o oră înainte de cea stabiltiă, doar pt a-ți lua un ceai roșu și altul verde, fumînd un Marlboro, un Camel sua un Rich. Acum e altfel, ajungi la destinație zici un ”bună dimineața” rece, arunci o glumă pentru a descărca atmosfera de minusuri și îți cauți de ale tale.          Nu m-ai sunt discuțiile cele nebunatice, întinse în miliarde de ore. Ne schimbăm, ne metamorfozăm în niște fluturi de aia c...