Ziua bună se începe cu o piesă bună, o cană de ceai verde, un Marlboro în mâna stângă și volanul în dreapta.
Și de fapt, nu mai trebuie nimic. Unica ce poate face ziua asta și mai bună e să vezi pe cineva pe care nicidecum nu te-ai fi așteptat să vezi. Și de parcă te-ar fi umplut mii de gânduri, mii de emoții. Dar... nu.
Unica ce te umplea în acel moment sunt confuzii. Ce și de ce? Ce va fi? Și de ce ar trebui să fie?
E acel moment când rămâi tu în fața gândurilor, rîmâi ca să te gândești ce să faci. Și parcă da acestea gânduri de la început ți-au făcut ziua una din cele mai bune în ultimile luni, însă după un moment îți dai seama că, de fapt, ai rămas iarăși în impas. Iarăși în față apare semnul STOP, și iarăși nuștii ce va fi în următoarele zile, săptămâni sau luni. Ce și cum se va schimba. Unde vei fi. Cum vei acționa.
Cineva zicea că e Santa Barbara. Cineva avea dreptate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu