Treceți la conținutul principal

Ce vor femeile?

Ce vor femeile?

Nu sunt ferm convinsă că ele știu ce vor. De obicei, femeile vor ceea ce nu este permis, ceea ce nu pot avea sau ceea ce are „podrujka” de alături. Dar asta e generalitate.

De fapt, femeia din toate timpurile caută atenție și „ridicare în slăvi”. Fie ea femeie carieristă, fie ea gospodină la casă cu 17 copii, fie ea artistă. Nu contează femeia vrea atenție.

Probabil la aceste ființe atenția se echivalează cu sentimentul dragostei. Probabil, atenția le insuflă o doză de încredere în propriile puteri.

Femeia carieristă o să nege în permanență necesitatea sa de laudă, de atenții mici la realizările sale și în general o să nege faptul că are nevoie cineva să-i zică „ciuviha da tu ești tare klassnaia!” - ea va răspnde scund „da, merci” și va interpreta un zîmbet gen „ну и так понятно к еу ыс лучшая”, cu toate că o să simtă satisfacere absolută pentru acele cîteva cuvinte.

Mama a 17 copii o să aștepte să-i zică cineva cît îi de bravo și puternică pentru că le reușește pe toate și copii crește, și de casă are grijă, și gătește bine (chiar dacă nu e așa). Așteaptă cuvintele astea pentru a reproșa - reproșează prin ceea că „off, da nu spune că iaca nik nu reușesc!”, „off, da iaka nu reușesc nici să stau o secundă să mă hodinesc”. În același timp ea știe că persoana în cauză are o doză de milă și poate de „respect” față de ea și e satisfăcută.

Firea artistică nu ar avea o descriere vastă, pentru că de fapt toate se deosebesc și în același timp sunt la fel. Pentru aceste femei atenția este o apreciere a muncii și a talentului. E un fel de salariu neoficial și deloc material. Cu toate aceste foarte și foarte important.

Ideea e că femeia caută apreciere pentru a reproșa că nu are nevoie de ea, femeia vrea să arate că este indiferentă.

Thats the point!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

peace...

Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.

...

Urmează câtevă rînduri de jăluială. Blin, e destul de obositor pentru cei din jur să audă doar jăluieli, e destul de zaibitor și etc. ÎNȚELEG... Dar... cînd ești obosit de fiecare zi care vine, cînd încă nu ai reușit să deschizi bine ambii ochi dar deja urăști totul din jur cred că nu te interesează ce simt ceilalți. .. cînd acei cîțiva oameni care îți erau aproape se îndepărtează, потому что хрен знает почему și cînd tu vezi ignorul lor activ - nu te mai interesează ce simt alții. ... cînd de fiecare dată cînd ți se promite că vei avea sărbătoare, tupo se ignoră/ se uită/ se хрен его знает что, atunci cam nu-ți pasă ce simt alții. ... cînd tot ce auzi de zi cu zi sunt doar „băi da tu te-ai îmbolnăvit? arați cam rău!”, atunci cam deloc nu îți pasă de oameni. SINCER. Da, de acord, noi singuri ne creăm fiecare zi, da noi singuri suntem creatori și toate puterea e în mintea noastră și blah blah blah de genu dat. Dar dacă dai la o partee tăt bullshitul ăsta că tipo noi sunt...

Salut falsitate

Se schimbă. Totul se schimbă.            Probabil, m-aș întreba de ce oamenii au obiceiul de ”a-și băga piciorul”? Păi am zis - probabil m-aș întreba. Nu mă mai afectează. Atunci de ce scriu? Hmm cred că e firesc să te împărtăși cel puțin blogului, dacă tot ești ateu.            Eu iubesc oamenii - iubesc majoritatea din ei. Sunt și alții, însă nu-i urăsc, căci sunt doar alții. Altceva e cînd omul trece dintr-un label în altul. ABIDNA aș zice eu.           Nu m-ai ieși din casă cu o oră înainte de cea stabiltiă, doar pt a-ți lua un ceai roșu și altul verde, fumînd un Marlboro, un Camel sua un Rich. Acum e altfel, ajungi la destinație zici un ”bună dimineața” rece, arunci o glumă pentru a descărca atmosfera de minusuri și îți cauți de ale tale.          Nu m-ai sunt discuțiile cele nebunatice, întinse în miliarde de ore. Ne schimbăm, ne metamorfozăm în niște fluturi de aia c...