Sarbatorile întotdeauna dau senzația fericirii și a unii uniri cu oamenii din jur. Nuștiu, n-am simțit de fapt asta! Chiar nu simt! Întîi de toate, poate e din cauza răcelii, dar mai principal e faptul, că nu simt lîngă mine oameni! Mă rog, îi evident că sunt înconjurată de ei, dar numai fizic. Toți au grijile sale, prietenii săi, familii. Ok, am și eu familie, care mă așteaptă cu nerăbdare și vreau să-i văd. Vreau să fiu alături de principalul om în viața mea (tata), să mă cert cu mama și după cinci minute să stau cu ea la masă și să mă rîd. vreau să stau în pat și să privesc desene animate,alături să stea motănașul și să toarcă. Vreau să ies în plimbare pe stadionul de fotbal, mereu pustiu și liniștit, împreună cu cîinele meu. Să alerg și să mă joc cu el, de parcă nu aș avea altceva de a face. Vreau pur și simplu să nu mă grăbesc nicăieri, vreau pur și simplu să nu mă gîndesc la nimic. Pur și simplu Vreau!
Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.

Comentarii
Trimiteți un comentariu