Alde ”sugători”

Uite ne înconjoară o sumedenie de oameni. Unii din ei sunt cei care îi placi și te plac, alții pe care nu-i placi și nu te plac și al treilea grup de care pur și simplu ți-i într-un loc.

De obicei, anume acest al treilea grup e cel care caută să umble cel mai mult din urma ta, tinîndu-te de coadă. Ei sunt asemenea căpușelor, care se bagă sub piele și te sug cum pot. 

Se bagă în relațiile tale cu altcineva, te pun în situații incomode. Drept exemplu: vii tu după o săptămînă de vacanță, întîlnești acei vreo doi oameni fără care nu poți trăi. Îi îmbrățișezi, vorbești cu ei. Și uite că vine momentul ”sugerii”, cică ”da di și nu m-ați chemat cu voi? nu vreți că eu să stau cu voi?”. 

Și parcă ții incomod să zici ” Da f***o de ici!”, da nici să zici că e ok. 

Cel mai ”pecealinîi” moment în istoriile astea cu ”sugătorii” e că atîta timp cît ei sunt alături, noi începem să ne comportăm la fel. Așa suntem noi oamenii, de mici repetăm și facem tot ceea ce vedem. Așa naștem falsitatea. 

Ap hai să fim puțin mai direcți, să scoatem din pielea noastră căpușele, din viața noastră falsitatea, din noi aceilalți noi care repetă tot ce văd. 

Hai să nu fim și noi ”sugători”!