Stai așa singur, asculți muzică. De fapt, asculți doar o piesă. Și obiceiu ăsta aiurea să asculți o piesă pînă la grețuri te scoate din sărite. Începi a te gîndi la fel de feluri. Și îți dai seama că, de fapt, nu te gîndești la nimic.
Nimic - cred că e ceva mult prea vast și după ”nimic” se ascunde mult mai mult decît doar ”nimic”.
Aici se ascund toate care nu le pronunți, nu vreai să le pronunți, nu vreai să le accepți.
De ce? De ce noi nu acceptăm ceea ce e ascuns după ”nimic”?
Păi și normal, noi jă suntem prea puternici ca să ne arătăm emoțiile sau dorințele, sau poate pasiunile. Mă rog, noi suntem din ăia cu mască puternică, iar după mască suntem simpli oameni, slabi de caracter cu un rîu de 77 de miliarde de km de lacrimi. Dar le ascundem, pentru că asta e putere. Puterea e să poți ascunde, așa zicem noi.
Eu zic că puterea e să ieși din ”nimic”, să spui ce simți, să faci ce îți dorești, să stai față în făță cu pasiunile tale, să accepți slăbiciunile tale și să nu-ți fie rușine de slăbiciunile tale.
Paradox sau nu paradox, dar de fapt toți noi realizăm că trebuie să iețim din ”nimic” și vorbim despre asta la fiecare pas. Și ce facem? Da uite că nu facem nimic. La ce bun să facem, dacă putem doar să vorbim despre asta. Noi jă suntem mari filosofi, buni să dăm sfaturi, precepuți la de toate.
Eu știu că am o mască de putere. Eu vreau să accept toate părțile ființei mele.
Ce fac ceilalți?
Nimic - cred că e ceva mult prea vast și după ”nimic” se ascunde mult mai mult decît doar ”nimic”.
Aici se ascund toate care nu le pronunți, nu vreai să le pronunți, nu vreai să le accepți.
De ce? De ce noi nu acceptăm ceea ce e ascuns după ”nimic”?
Păi și normal, noi jă suntem prea puternici ca să ne arătăm emoțiile sau dorințele, sau poate pasiunile. Mă rog, noi suntem din ăia cu mască puternică, iar după mască suntem simpli oameni, slabi de caracter cu un rîu de 77 de miliarde de km de lacrimi. Dar le ascundem, pentru că asta e putere. Puterea e să poți ascunde, așa zicem noi.
Eu zic că puterea e să ieși din ”nimic”, să spui ce simți, să faci ce îți dorești, să stai față în făță cu pasiunile tale, să accepți slăbiciunile tale și să nu-ți fie rușine de slăbiciunile tale.
Paradox sau nu paradox, dar de fapt toți noi realizăm că trebuie să iețim din ”nimic” și vorbim despre asta la fiecare pas. Și ce facem? Da uite că nu facem nimic. La ce bun să facem, dacă putem doar să vorbim despre asta. Noi jă suntem mari filosofi, buni să dăm sfaturi, precepuți la de toate.
Eu știu că am o mască de putere. Eu vreau să accept toate părțile ființei mele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu