Treceți la conținutul principal

EL and EA, again

Iaca există EI doi. Și ți-ar fi părînd că na ce poate exista între dînșii.
De fapt pot și sunt multe, mai bine zis mulți. Pe lîngă toate între dînșii mai există și EI insuși.
EA nu recunoaște și niciodată nu va recunoaște că simte ceva, EL - EL cred că e prea narcisist ca să facă ceva. EL o să caute altele, ălea de unica folosință. Pare rău să le numesc așa, dar pentru EL așa e.
Și da au existat între EI doi istorii, însă au și rămas doar istorii.
Acum EA, văzîndu-l, îl ia peste picior, rîde în același timp simte că încă o secundă a prezenței lui o va ameți și la nimic bun nu o va aduce.
EL se străduie să nu o privească în ochi, pentru că e prea vizibil sentimentul lui. A fost deja un caz cînd ceilalți iau prins în acea legătură a privirilor. EL sta în fotoliu cu chitara și cînta ceva despre primul sărut, EA sta pe podea. Ambii se priveau adînc în ochi, nu cred că auzeau la moment macar ceva în jur. Era atît de încărcată atmosfera în acea cameră, încît EA nu a rezistat și a plecat. Nu s-au văzut după ceva luni.
S-au întîlnit în stradă. De fapt, EL a zărit-o și a chemat-o. Era atunci cineva cu ei care a observat iarăși legătura lor.
Deja pentru a doua oară se întîmpla.

Care de fapt este sensul, de ce eu scriu acum astea?
Faza e că doi oameni sunt atrași unul de altul. Ambii însă prea mult gîndesc, EL despre faptul că nu e candidatura potrivită pentru EA. EA se teme să nu-l rănească cum de obicei făcea cu alții, se teme să-l schimbe.

Morala?  Nu cred că e morală, e mai mult un sfat (cu toate că nu sunt persoana potrivită să o fac) : fiți mai liberi, faceți ceea ce simțiți. Nu regretați de ceea ce nu ați făcut sau de ceea ce urmează să faceți. TRĂIȚI!  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

peace...

Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.

...

Urmează câtevă rînduri de jăluială. Blin, e destul de obositor pentru cei din jur să audă doar jăluieli, e destul de zaibitor și etc. ÎNȚELEG... Dar... cînd ești obosit de fiecare zi care vine, cînd încă nu ai reușit să deschizi bine ambii ochi dar deja urăști totul din jur cred că nu te interesează ce simt ceilalți. .. cînd acei cîțiva oameni care îți erau aproape se îndepărtează, потому что хрен знает почему și cînd tu vezi ignorul lor activ - nu te mai interesează ce simt alții. ... cînd de fiecare dată cînd ți se promite că vei avea sărbătoare, tupo se ignoră/ se uită/ se хрен его знает что, atunci cam nu-ți pasă ce simt alții. ... cînd tot ce auzi de zi cu zi sunt doar „băi da tu te-ai îmbolnăvit? arați cam rău!”, atunci cam deloc nu îți pasă de oameni. SINCER. Da, de acord, noi singuri ne creăm fiecare zi, da noi singuri suntem creatori și toate puterea e în mintea noastră și blah blah blah de genu dat. Dar dacă dai la o partee tăt bullshitul ăsta că tipo noi sunt...

Salut falsitate

Se schimbă. Totul se schimbă.            Probabil, m-aș întreba de ce oamenii au obiceiul de ”a-și băga piciorul”? Păi am zis - probabil m-aș întreba. Nu mă mai afectează. Atunci de ce scriu? Hmm cred că e firesc să te împărtăși cel puțin blogului, dacă tot ești ateu.            Eu iubesc oamenii - iubesc majoritatea din ei. Sunt și alții, însă nu-i urăsc, căci sunt doar alții. Altceva e cînd omul trece dintr-un label în altul. ABIDNA aș zice eu.           Nu m-ai ieși din casă cu o oră înainte de cea stabiltiă, doar pt a-ți lua un ceai roșu și altul verde, fumînd un Marlboro, un Camel sua un Rich. Acum e altfel, ajungi la destinație zici un ”bună dimineața” rece, arunci o glumă pentru a descărca atmosfera de minusuri și îți cauți de ale tale.          Nu m-ai sunt discuțiile cele nebunatice, întinse în miliarde de ore. Ne schimbăm, ne metamorfozăm în niște fluturi de aia c...