Cum poate fi definit norocul? În dicționare o să găsim ceva gen: „Soartă, destin favorabil.”
Eu, de fapt, nu am adus niciodată noroc oamenilor din preajma mea. Însă eu chiar mă cred norocoasă din simplu motiv că am alături mai mult decît oameni, am comori.
Există un om, acel om care urăște cînd îi zici cuvinte siropoase, dar nu reproșează cînd i le zici.
Suflet care în mijlocul nopții o să iasă să stea cu tine afară sau o să iasă să te caute afară cînd ții „hirova”.
Așa un fel de oameni care sunt ai tăi, oameni pe care îi telefonezi ca să afli dacă au susținut un examen sau dacă au ajuns cu bine. Oameni cărora le faci observații referitor la comportamentul lor în transport public ți oamenii pe care îi cerți cînd nu fac ceva cum ar trebui să o facă.
O faci pentru că ei contează pentru tine. O faci pentru că ei fac mult prea multe pentru tine.
O faci pentru că simți că așa trebuie.
Și nu e vorba despre „miu-miu-miu” aici. E vorba despre oameni care sunt oarecum ai tăi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu