Sunt așa momente în viață care ai vrea să nu se mai termine. Și stai așa și privești dintr-o parte oamenii cu care ești și îți dai seama că „așa cum au fost și sunt ei nu vor mai fi”. De fapt, poate și există oameni ca și ei, însă pentru tine anume acești oameni și anume aceste sentimente pe care le trăiești o să conteze.
Îi ca în filme cu happy end-uri cînd toți îs bucuroși și toți se iubesc. Poate pe undeva e fake, dar fake-ul ăsta e atît de minuscul că chiar nu contează existența lui.
Ce vreau să spun e că nu îmi pare rău de nici o secundă din ultimile 3 luni din viață, pentru că sunt mîndră de oamenii mei, pentru că știu că ei țin la mine și pentru că ei sunt aproape dar mie oricum mi-i dor de ei.
Ei sunt 9 și fiecare din ei e deosebit. Unul isteric, altul încăpăținat, al treilea parașutist. Ceilalți de suflet, de boșit, unii prea calculați, alții prea rezervați. În final toți sunt adorabili și nu zic asta pentru că sunt sentimentală. Zic asta ferm, cu mintea limpede: oamenii mei sunt geniali și sunt ai mei.
MAMAN.
Îi ca în filme cu happy end-uri cînd toți îs bucuroși și toți se iubesc. Poate pe undeva e fake, dar fake-ul ăsta e atît de minuscul că chiar nu contează existența lui.
Ce vreau să spun e că nu îmi pare rău de nici o secundă din ultimile 3 luni din viață, pentru că sunt mîndră de oamenii mei, pentru că știu că ei țin la mine și pentru că ei sunt aproape dar mie oricum mi-i dor de ei.
Ei sunt 9 și fiecare din ei e deosebit. Unul isteric, altul încăpăținat, al treilea parașutist. Ceilalți de suflet, de boșit, unii prea calculați, alții prea rezervați. În final toți sunt adorabili și nu zic asta pentru că sunt sentimentală. Zic asta ferm, cu mintea limpede: oamenii mei sunt geniali și sunt ai mei.
MAMAN.
Comentarii
Trimiteți un comentariu