Încerc, dar...

Încerc să-mi aduc aminte fiecare dată cînd ne-am văzut.
Din toate țin minte bine doar 3 întîlniri ale noastre.
Una - atunci cînd era ziua ta. Era încă friguț, tu ai adus vin. Și noi eram mulți. Rîdeam, tu mă îmbrățișai strîns ca să auzi cum rîd. Mereu o făceai.
Altă dată veneam de la Eli - Pili și tot în acel locușor te-am văzut. Nu am stat mult pentru că plecai atunci la premiera Nicu și Baton. Am dovedit doar să-ți zic salut, să te îmbrățișez și ca întotdeauna ți-am strigat să nu dispari pe mult timp cum obișnuiești să o faci.
A treia întîlnire pe care o țin minte e și ultima în care ne-am văzut. Eu mergeam pe Bodoni în sus, tu stăteai lîngă monument cu doi prieteni. M-ai zărit și ai alergat repede spre mine. Mă mirasem mult cînd te-am văzut, pentru că nu am fost o vară în oraș. Am stat împreună. Tu așteptai cu nerăbdare să-ți iai aparatul de fotografiat. De fapt, ăsta era motivul pentru care stăteai acolo lîngă monument. Mă rugai să merg cu tine, dar eu erau prea ocupată și am renunțat.

Nu-mi pot aduce aminte cum ne-am cunoscut. Nicidecum nu-mi pot aduce aminte.
Încerc să-mi închipui ce simțeai.
Încerc să-mi închipui care a fost motivul. Încerc să cred că nu e adevărat.
Vreau să cred că e o glumă.
Vreau să te văd și să glumesc de faza că îți schimbi prietenele cu zi ce trece.
Vreau să te cert că dispari pe mult timp.
Vreau să te văd și să țin minte întîlnirea noastră.
Dar...