pentru că el e papa

De mult nu vorbisem cu el așa cum o făceam înainte - ore în șir.
Ieri venisem de la o obișnuită plimbare, care o fac în fiecare seară cînd vin acasă. Ma chemat la el. Pentru că mama dormea deja, am venit ambii în camera mea. Ne-am întins în pat. Și s-a început...
El îmi povestea cum eram micuță și aveam grijă de el. Îmi zicea că înțelege că deja eu trebuie singură să fac alegerile în viață, cu toate că el încearcă să le influențeze. Îmi zicea că eu trebuie să-mi apăr ideile și să nu mă las influențată de el.
Îi ziceam că am în plan să aduc în primăvară prietenii mei și că ei vor fi mulți. Și el așteaptă cu nerăbdare. Odată ce auzise acest genial plan, a zis „Uite cînd erai micuță tu aveai grijă de mine și de prietenii mei, acuma e timpul ca tu să vii acasă cu prietenii tăi și eu să am grijă de voi”. Plăcut.
Întotdeauna a avut, are și va avea grijă, pentru că el e papa; pentru că el știe cum să mă facă fericită; pentru că de multe ori gelozează la tot și la toți; și iarăși pentru că el e papa.
Am stat vorbind cu el cam 3 ore și asta mi-a echilibrat puțin starea.
Îmi zicea... îmi zicea multe.