Treceți la conținutul principal

Show must go on

În fiecare miercurea, în jurul orei 8 P.M., un grupde oameni merge la un ceai/bere/suc/mîncare and other things la Pizza Mania/Andy's sau Galbenuș. 
Azi ei erau 3. 
S-au oprit inițial pe scări de lîngă un bloc al ASEM-ului. Am început să apese butpnașul „Creativcik” și să rîdă cu multă poftă. Își imaginau cum s-ar combina oamenii din finanțe cu video ăla cu „Lomai menea polnostiyu”. După care și-au luat rămas bun de ceilalți și au plecat în local.
Numai pășind pragul, ele au auzit piesa aia săxi, care le place la nebunie(Alex Clare-Too close ). Chelnerul, Victor, a observat îndată că au ceva aceștia 3 care au intrat. Ne-a salutat. 
Ea se băga în panică pentru că nuștia ce anume să aleagă, din meniu. Ei rîdeau de Ea. Odată ce lua comanda, Victor abia se abținea de un rîs care-l înădușa. Asculta toate bredurile noastre. Era și foarte răbdător. Cel puțin eu mi-aș da o palmă să fi fost în locul lui.
Ei au presurat niște sare în păharul ei cu 7up, în timp ce ea a ieșit pînă afară. Norocul ei că a intrat tocmai atunci cînd abia făcuse șotia lor. A zis că nu bea, pînă nu încerca și altcineva. 
A naibii de sărat mai era 7up-ul ăla. 
Iarăși rîdeau.
Au adăugat în acel amestec și ulei, și piper, și niște sos de soia. Deloc rău. După care, în prezența chelnerului, au dat vina pe ea. Na, iarăși deloc rău.
Pînă la urmă, luînd nota, am scris pe ea că ne întoarcem în cazul în care tot Victoraș ne deservește. 

În fine, care e faza acestei povestiri? Simplu - 3 oameni pozitivi au intrat într-un local și au dăruit pozitivismul său aoemnilor din jur. 
Fiți buni - aduceți pliusicuri în dispoziția celor din jur. 
Șî „Show must go on” 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

peace...

Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.

...

Urmează câtevă rînduri de jăluială. Blin, e destul de obositor pentru cei din jur să audă doar jăluieli, e destul de zaibitor și etc. ÎNȚELEG... Dar... cînd ești obosit de fiecare zi care vine, cînd încă nu ai reușit să deschizi bine ambii ochi dar deja urăști totul din jur cred că nu te interesează ce simt ceilalți. .. cînd acei cîțiva oameni care îți erau aproape se îndepărtează, потому что хрен знает почему și cînd tu vezi ignorul lor activ - nu te mai interesează ce simt alții. ... cînd de fiecare dată cînd ți se promite că vei avea sărbătoare, tupo se ignoră/ se uită/ se хрен его знает что, atunci cam nu-ți pasă ce simt alții. ... cînd tot ce auzi de zi cu zi sunt doar „băi da tu te-ai îmbolnăvit? arați cam rău!”, atunci cam deloc nu îți pasă de oameni. SINCER. Da, de acord, noi singuri ne creăm fiecare zi, da noi singuri suntem creatori și toate puterea e în mintea noastră și blah blah blah de genu dat. Dar dacă dai la o partee tăt bullshitul ăsta că tipo noi sunt...

Salut falsitate

Se schimbă. Totul se schimbă.            Probabil, m-aș întreba de ce oamenii au obiceiul de ”a-și băga piciorul”? Păi am zis - probabil m-aș întreba. Nu mă mai afectează. Atunci de ce scriu? Hmm cred că e firesc să te împărtăși cel puțin blogului, dacă tot ești ateu.            Eu iubesc oamenii - iubesc majoritatea din ei. Sunt și alții, însă nu-i urăsc, căci sunt doar alții. Altceva e cînd omul trece dintr-un label în altul. ABIDNA aș zice eu.           Nu m-ai ieși din casă cu o oră înainte de cea stabiltiă, doar pt a-ți lua un ceai roșu și altul verde, fumînd un Marlboro, un Camel sua un Rich. Acum e altfel, ajungi la destinație zici un ”bună dimineața” rece, arunci o glumă pentru a descărca atmosfera de minusuri și îți cauți de ale tale.          Nu m-ai sunt discuțiile cele nebunatice, întinse în miliarde de ore. Ne schimbăm, ne metamorfozăm în niște fluturi de aia c...