Les passants

Așa-i întotdeauna.

Stați mai mulți pentru că na azi e party, așa ziceți voi. Se găsește totuși cineva care uite parcă da e cu voi, dar totuși nu e acolo. Nu are nevoie de party-urile astea. Înțelege că oamenii din jur, de fapt sunt pur și simplu „les passants” și probabil în cîteva zile, luni sau ani nici nu vă ve-ți aduce aminte de ei. 

La ce bun atunci mai stăm acolo cu oamenii care sunt doar trecători, în acele locuri care la sigur nu sunt locurile voastre. 

Noi oamenii suntem stranii, facem ceea ce nu dorim să facem, vorbim cu oamenii cu care nu prea avem dorință să vorbim, mergem acolo unde nu ne e treaba. Cică „tăț merg, merg și eu!”. 

Probabil cineva din ăștia își caută locul lui undeva, gașca lui sau faptele pe care poate le-ar face.

Mă rog, eu nu am să înțeleg aceasta niciodată. 

Eu n-am să înțeleg de ce să pierzi timpul pentru cineva, atunci cînd ai alături oameni care contează.

Eu n-am să înțeleg de ce să mergi undeva, atunci cînd ai un cuib unde te așteaptă.

Eu n-am să înțeleg de ce trebuie să fac, spre exemplu, contabilitate, atunci cînd mie îmi place să cînt.

Eu fac ceea ce e al meu. Eu zic să ne trăim viața NOASTRĂ așa cum ea este.

Să lăsăm ăia care sunt „les passants” la o parte.