Nu credeți DEX-ul, fericirea e înauntrul nostru

Fericire DEX-ului îi pare că știe ce e, cică zice: 

„Stare de mulțumire sufletească intensă”.

Și serios? Fericirea nu are definiție și DEX-ul greșește.

Eu n-am să încerc să definesc fericirea, eu pur ți simplu am să spun ce ea constituie pentru mine.

Te simți fericit, atunci cînd asculți muzică în căști și mergi într-un troleibuz pustiu. După aia cobori și faci o plimbare de aia pe Pușkin în jos, cum făceai înainte. Zîmbești și nu-nțelegi de ce oamenii îți zîmbesc înapoi. 

Ajungi la destinație și vezi un om drăguț, un suflet frumos cu care, ceva mai mult de jumătate de an nu v-ați văzut. Important e că întîlnirea nu a fost planificată. Beai un ceai verde. Vorbești despre muzică, Academia de Arte și despre „ce mai nou în viață?”. 

Vine un alt om(pe care tot nu îl așteptai). Aveți amintiri comune, aveți glume, aveți timp unii pentru alții.

Îți pare că uite gata nu mai poți vedea azi pe nimeni, pentru că mă rog prea multe coincidențe ar fi. 

Dar, totuți îi întîlnești pe alți doi (el și ea). Doi oameni geniali cu care nu te poți sătura de vorbit. Și totuși trebuie să pleci, pentru că e frig; pentru că ea a scăpat ceai peste picioare și poate să răcească.

Aceste momente, aceste discuții și zîmbete sunt fericirea pentru mine. Atunci cînd ai ieșit pentru cîteva ore din rutină și pur și simplu trăiești așa fără griji. 

Mă rog nu ar fi interesant să trăim fără griji, dar... 

Azi am realizat faptul că așa momente sunt prețioase, că oamenii totuși contează foarte mult și că prezența lor te poate face fericit.

Nu credeți DEX-ul, fericirea e înauntrul nostru. Ea vrea libertate.

Punctum.