Totul e ok!

Da, există oameni care nu sunt luați în serios!
Da, ei se străduie să facă ceea ce le place la maxim, în același timp se comportă așa cum le place. Și  atunci sunt apreciați doar din puctul de vedere al comportamentului și nu a muncii depuse.

Păcat de nervii care ăștia îi pierd pentru a fi apreciați și păcat de energia care ăștia o pierd pentru a fi clovnul companiei.
Mă rog asta e imaginea care și-o creează și nu poți învinui pe nimeni înafară de dînșii.
Și dacă nu se bucură, atunci apar întrebări gen „ce ai?” sau „ceva s-a întîmplat la tine?”.
Ce să le răspunzi? „Totul e ok!” sau „Mă rog așa sunt, pur și simplu voi vedeți ce doriți să vedeți!”.

Nu poți spune nici una, nici alta, pentru că mă rog ești prea puternic, așa îți pare. Și atunci pur și simplu taci. Taci pentru că ceea ce ai făcut timp de cîteva luni nu e apreciat sau ceea ce faci nu e apreciat, sau pur și simplu nu ești apreciat. Și în momentul dat te gîndești dacă ai sau nu, nevoie de toate astea.

În general, de ce depui atîta forță pentru acestea cînd nu ești apreciat?

În fine, pentru ce suntem notați? Pentru comportament sau pentru rezultate?


Eu rămîn la prima!