”băi, ciuvak, tu ganești”

Încercam să adorm. De obicei, noaptea stînd sub plapumă și încercînd din răsputeri îți vin miliarde de gînduri. La ce mă gîndeam? Azi a fost faza cu oamenii. De ce uniidin ei sunt atît de sweet cu tine?
Ei zic că tu ești om foarte ok, se interesează cum îți reușește lucrul pe care-l faci. Alții zic căvăd potențial în tine pe plan profesional.
Sună foarte fluffy. De fapt, așa și este. Da, îi foarte plăcut să auzi așa cuvinte, însă îți dai seama că, de fapt, nu faci nimic pentru oameni și nu înțelegi de ce ei se comporta așa cu tine. Te deranjează în oarecare măsură.
Există și un alt sort de oameni, acei care îți zic că ești ”koncenii”. Și parcă nu te-ar deranja, pentru că părerea altora este pur subiectivă, însă începi a reflecta asupra comportamentului, manierii de a vorbi și înțelegi că ”băi, ciuvak, tu ganești”.
Ambele tipuri te incomodează,într-un fel sau altul. Atunci, ajungem la concluzia că cei din jur nu trebuie să aibă tangențe cu tine???  Nu este corect, nici așa.
Ca rezultat, ajung la 2 opțiuni, fie tu ești într-aiurea pentru că nu-ți convin oamenii, fie tu te complici prea mult și dai frîu emoțiilor.

Nu sunt eu persoana care are de a face cu emoțiile, dar totuși m-aș opri la opțiunea a doua.