EA

Am scris odată despre fericire și că fericită mă fac oamenii.
În viața mea este o EA. Nu-i una din cele mai bune persoane pentru ca oricine are minusuri, de multe ori face ceea ce nu ar trebui să facă și zice lucruri irelevante. Însă EA este una care contează. Mai mult decît atît fără EA este elementul obligatoriu în viața de acum.
 Azi am petrecut toată ziua împreună, de fapt foarte demult nu a mai fost așa ceva. Ne-am întîlnit pentru a ne plimba prin magazine și vorbeam despre glume și ”pricoale”. Apoi am fost să luam prînzul unde îi ziceam că EL nu e om, ci e SUFLET.  Am rîs și a zis că EU tot sunt o bucată de suflet.
Am stat la Asachi, ca de obicei,cu un ceai roșu și unul verde, vorbind despre ceea ce facem la moment pe plan profesional. Zicea că trebuie să depuie la 100% pentru a motiva alții și pentru a crește o generație genială. EU prognozam o nouî echipă.
Destinația finală era oficiul. Celebrul oficiul cu mult ceai, ciocolate și reggae (care-l urăște). Bucuria noastră că nu aveam net. E cel mai mare plus al serii. De ce? Simplu - pentru că am vorbit despre unalt EL, care nu este. De dorul pe care-l duc. De dragostea enormă de papa. Apoi de dorul și amintirile EI, de durere. Rîdeam de prostia noastră. Plîngeam de prostia noastră. Vorbeam de dragul de a asculta și ascultam din dragul de a vorbi.
Concluzia zilei: EA e genială, chiar dacă îi zic mereu că e proastă. :D