Venisem de la un ceai. Seara trecut cît se poate de genial: două persoane dragi lîngă mine, multe zîmbete, discuții și chestiuțe de gen.Venisem de la un ceai și m-a sunat cel mai drag om(nepoata mea). Vorbeam cu ea, o vedeam. Îmi e dor. Însă cel mai înalt nivel al dorului a fost atins atunci cînd micuța mea, de 3 anișori, mă privea și striga: Lena, Lena vină la mine. Te rog, hai vino!
Da, zic permanent că mă tem de copii. Chiar mă tem, mă tem de așa momente cînd micuța mă strigă și eu nu-i pot zice că sunt departe și nu ne vedem degrabă. Mă tem să plîng cînd ea mă vede, pentru că are să mă întrebe ce mă doare (așa face, de obicei). Ea percepe fiecare mișcare, fiecare cuvînt, fiecare mimică altfel.
Am fost nevoită să o mint și să-i zic să mă aștepte, pentru că vin degrabă la ea. Dar, nu voi veni...
Comentarii
Trimiteți un comentariu