Aparențe

Hmmm... Azi mi s-a dat o întrebar care, de fapt m-a pus pe gînduri: ”dar în suflet tu ești tot așa?”
Nu știam ce să răspund. Să zic: băi, eu îs crazy întotdeauna sau ”sigur nu, eu sunt altfel”.
Îmi place să fiu așa cum sunt, pozitivă, să bredesc,să-i fac pe oameni să creadă în ceea ce zic. Asta sunt eu și mă simt bine așa.
Este o fază cu tot ”ieșitul ăsta din minți”:cu căt mai rău te simți, cu atît mai tare îți faci de cap. Probabil, e o metodă de a uita de chestiile care te împung undeva în inimă, e un fel de a deconecta emoțiile.
Majoritatea oamenilor interpretează felul meu de a fi așa cum e cel mai ușor de a-l interpreta.
Tu zburzi, rîzi și  vorbești mult, deci nu ești serioasă, nu ești responsabilă și nu te gîndești la nimic în viață.
Nu am să încerc să-i conving că e altfel, niciodată nu am făcut-o și nu o voi face.
Aparențele înșeală și vor înșela incontinuu. Unica ce pot zice, că nu mă cunoașteți.

 Deci, punctum.