Gînduri

Fereastra e puțin deschisă - puțin, însă zgomotul mașinilor se aude foarte bine. Tu nu atragi atenție acestui zgomot. Ești departe, undeva în adîncul gîndurilor. Stai culcată în pat- un pat mare cu lenjerie rozovă. Oribil. Doar știi că urăști acest roz. Arunci plapuma la o parte și rămîi așa cum ești în tricou verde și șorți de jeans. Parcă te înăduși în lacrimi, dar de fapt nu mai poți plînge. Vreai să dormi. Și ce? Dormi atunci! Nu, tu nu poți. Tu stai cu ochii țintiți în pod, urmărești luminile pe care le aruncă mașinile. Deja e 5:00, închizi ochii. Atrecut o oră și îi deschizi din nou. E deja azi. E azi pentru toți oamenii, înafară de tine. Tu ai rămas ieri. Fizic ești prezentă azi, însă totuși ai rămas acolo ieri. Ai rămas acolo cu acele sentimente. Erau sentimente rele; nu tristețe, nu jale și nu ură, pur și simplu sentimente rele. Kind of ciumă morală, spirituală sau cum să-i mai zic?
Oamenii zic că iai prea aproape de suflet. Ei zic că vreai să-i faci pe toți să se simtă bine, astfel uiți să te simți bine tu.
Meditezi... Îți pare că toate astea sunt bullshit, pentru că tu te simți bine atunci, cînd se simt bine apropiații tăi. Tu rabzi de multe ori toate capriciile lor sau toate faptele negîndite. Mai degrabă nu le rabzi, ci le ignori. De ce? Eu zic că îi iubești, îi placi. Nuștiu, ai ceva cu ei, astfel închizi ochii...
Acum s-a adunat un ghem de acela de fapte ignorate și ești cuprinsă de sentimente rele. Vreai să pleci, să lași în urmă oamenii, civilizația. Vreai să iai actele de la facultate și să fugi. Dar nici asta nu o vei face, pentru că oamenii așteaptă prea multe de la tine. Așteaptă să ai succes în viață. să te realizezi. Alții așteaptă să fii o soră, o mătușă, o prietenă bună. Dar tu? Tu, pur și simplu, nu poți să treci cu vederea. Pentru că tu ești tu și tu n-o să fii niciodată ca ceilalți.