Treceți la conținutul principal

Frați

Azi, vorbeam cu unul din frați(nu ai mei). Observam felul în care unul zice de celălalt. Poate greșesc,dar îmi pare că relația fraților este una foarte puternică.
Mi-am adus aminte și eu de frații mei. Sunt doi. Unul în Moldova și altul în Polonia. Am să povestesc pe rînd despre ei.
Sunt diferiți, întotdeauna au fost. Mă doare, de fapt să zic ceva despre ei. Vorbind, despre primul mă doare de mine, vorbind despre al doilea mă doare de el.
Să începem. Trăiam împreună cu fratele din Moldova. În decurs de un an, ne-am văzut de două ori. De fapt,nu e straniu pentru că na eu sunt în Chișinău,iar el la 200 de km distanță. Prima dată ne-am văzut cînd am venit acasa în week-end, era și el. Ca și de fiecare dată s-a certat cu mama și a plecat, cînd venise duminica după geanta pe care o lăsase, eu mergeam la microbus. M-a petrecut și mi-a zis că mă iubește. Nu simțeam asta.
Vara, în vacanță, venisem acasă. Tocmai m-am întors din călătorie cu nepoțica mea. Ambele mergeam la cumpărături, cînd l-am zărit pe stradă. L-am strigat. Nu am vorbit mai mult de două minute. A zis că se grăbește și că-l așteaptă un prieten de-al său. Mai mult nu ne-am văzut...

Să vorbesc de fratele cel mai mare, care e în Polonia, e greu. Nu l-am văzut de vreo 6 ani. În general, în viața mea l-am văzut puțin. Cînd plecase, ne suna des. Apoi, a venit acea perioadă groaznică de 2 ani încare nu am auzit nimic de la el.
Într-o zi vorbeam cu mama despre el, mama plîngea. La un moment dat a sunat telefonul și la celălalt capăt de fir s-a auzit: ”Bună soare!”. Era el. Nu puteam vorbi, mă înecam în lacrimi. Știu e foarte ”slasheavo” ceea ce povestesc acum, dar asta e... Sună și acuma des, permanent mă întreabă dacă sunt bine, ce fac, cum universitatea. Mă întreabă despre tot, se interesează de orice pas pe care-l fac.
Nu l-am văzut cam 6 ani, dar îl simt aproape,simt cămă iubește...

Îmi pun des o întrebare, de ce așa se primește? De ce fratele îți este străin? De ce există alți oameni care îți sunt mult mai apropiați decît frații? Și de ce acei care really cares about you nu sunt aproape?

Mi-e dor. Mi-e dor de el pentru că este departe. Și îmi pare enorm de rău că un alt el e aproape, dar de parcă nici nu există.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

peace...

Sunt zile mai triste, sunt numai zile pentru că vine seara și nu este la fel. E bucurie mare să ai un omuleți care doar printr-un link să-ți dea o doză de energie și o bucățică de suflet. Păi, norocul meu că este o micuță care îmi fură somnul, îmi mănîncă din tristeți și mă face să trăiesc mai mult.

...

Urmează câtevă rînduri de jăluială. Blin, e destul de obositor pentru cei din jur să audă doar jăluieli, e destul de zaibitor și etc. ÎNȚELEG... Dar... cînd ești obosit de fiecare zi care vine, cînd încă nu ai reușit să deschizi bine ambii ochi dar deja urăști totul din jur cred că nu te interesează ce simt ceilalți. .. cînd acei cîțiva oameni care îți erau aproape se îndepărtează, потому что хрен знает почему și cînd tu vezi ignorul lor activ - nu te mai interesează ce simt alții. ... cînd de fiecare dată cînd ți se promite că vei avea sărbătoare, tupo se ignoră/ se uită/ se хрен его знает что, atunci cam nu-ți pasă ce simt alții. ... cînd tot ce auzi de zi cu zi sunt doar „băi da tu te-ai îmbolnăvit? arați cam rău!”, atunci cam deloc nu îți pasă de oameni. SINCER. Da, de acord, noi singuri ne creăm fiecare zi, da noi singuri suntem creatori și toate puterea e în mintea noastră și blah blah blah de genu dat. Dar dacă dai la o partee tăt bullshitul ăsta că tipo noi sunt...

Salut falsitate

Se schimbă. Totul se schimbă.            Probabil, m-aș întreba de ce oamenii au obiceiul de ”a-și băga piciorul”? Păi am zis - probabil m-aș întreba. Nu mă mai afectează. Atunci de ce scriu? Hmm cred că e firesc să te împărtăși cel puțin blogului, dacă tot ești ateu.            Eu iubesc oamenii - iubesc majoritatea din ei. Sunt și alții, însă nu-i urăsc, căci sunt doar alții. Altceva e cînd omul trece dintr-un label în altul. ABIDNA aș zice eu.           Nu m-ai ieși din casă cu o oră înainte de cea stabiltiă, doar pt a-ți lua un ceai roșu și altul verde, fumînd un Marlboro, un Camel sua un Rich. Acum e altfel, ajungi la destinație zici un ”bună dimineața” rece, arunci o glumă pentru a descărca atmosfera de minusuri și îți cauți de ale tale.          Nu m-ai sunt discuțiile cele nebunatice, întinse în miliarde de ore. Ne schimbăm, ne metamorfozăm în niște fluturi de aia c...