Mergi prin parc. Oameni aici sunt mulți. Ba chiar prea mulți. Îi examinezi pe fiecare în parte, în fiecare descoperind falsitate. Ceva gen, cum ai sta în fața monitorului și parcă totul e bine pînă în momentul cînd își apare în ochi ”Atention!Error found!”. Păi asta se întîmplă astăzi în parc.
Pe cărare, lîngă gîrdulețul ăla nou, trecea o familie. Ea arăta ca un personaj a circului. El prea serios și sever. Fetița? Aceasta vorbea întruna. Parcă ar fi o ”happy family”, dacă nu ar persista mirosul celei falsități de care vorbeam.
Ea era indiferentă de fiică-sa, el era prea preocupat de alte gînduri, ceea ce era pronunțat foarte clar pe fața lui. Iar copila? Nuștiu, ea e copilă, care nu poate fi falsă. Probabil, micuța era unicul segment adevărat și sincer.
În fine, de ce m-au atins pe mine acești oameni? Păi, nu sunt sigură. Probabil eram și eu preocupată de gînduri ”filosofice” și am apăsat utonul subiectivismului meu. Mă rog, toți ascundem ceva și suntem falși, uneori cu cei din jur, alteori cu noi înșine.
Deci, ca o concluzie, haideți să observăm ”errors” în oameni pentru a nu ne dezamăgi mai tîrziu.
Pe cărare, lîngă gîrdulețul ăla nou, trecea o familie. Ea arăta ca un personaj a circului. El prea serios și sever. Fetița? Aceasta vorbea întruna. Parcă ar fi o ”happy family”, dacă nu ar persista mirosul celei falsități de care vorbeam.
Ea era indiferentă de fiică-sa, el era prea preocupat de alte gînduri, ceea ce era pronunțat foarte clar pe fața lui. Iar copila? Nuștiu, ea e copilă, care nu poate fi falsă. Probabil, micuța era unicul segment adevărat și sincer.
În fine, de ce m-au atins pe mine acești oameni? Păi, nu sunt sigură. Probabil eram și eu preocupată de gînduri ”filosofice” și am apăsat utonul subiectivismului meu. Mă rog, toți ascundem ceva și suntem falși, uneori cu cei din jur, alteori cu noi înșine.
Deci, ca o concluzie, haideți să observăm ”errors” în oameni pentru a nu ne dezamăgi mai tîrziu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu